Condamnările celor trei judecătoare din dosarul Dinel Staicu au fost confirmate de magistrații europeni, care afirmă în motivarea publicată în Monitorul Oficial că acestea „au modificat intenționat faptele pentru a pronunța o decizie prestabilită”. CEDO stabilește că nu interpretarea legii a fost sancționată, ci reaua-credință și manipularea deliberată a realității pentru a obține o soluție ilegală.
Hotărârea CEDO din 15 aprilie 2025 în cauza Bădescu și altele împotriva României - publicată acum în Monitorul Oficial, Partea 1, nr. 1090/26 noiembrie 2025 - clarifică un principiu care schimbă profund dezbaterea despre răspunderea magistraților: un judecător nu poate fi condamnat pentru o simplă eroare de interpretare, dar poate răspunde penal atunci când construiește cu intenție un raționament fals pentru a ajunge la o soluție nelegală.
Contextul cazului: „cea mai mare mită din istoria justiției române”
Cele trei reclamante — judecătoarele Liliana Bădescu, Dumitrița Piciarcă și Veronica Cîrstoiu — au fost condamnate definitiv în România pentru abuz în serviciu și acte de corupție după ce, în 2012, au admis în mod nelegal o contestație în anulare depusă de Dinel Staicu. Decizia lor a anulat condamnarea de 7 ani a acestuia, din dosarul privind fraudarea Băncii Internaționale a Religiilor.
MITA: 1,2 milioane euro, din care 630.000 euro cash au fost plătiți înainte de pronunțarea hotărârii — detaliu confirmat în rechizitoriu și reținut de instanțele române.
Cele trei au reclamat la CEDO că legea era „imprevizibilă” și că, fiind judecătoare, nu puteau fi trase la răspundere penală pentru motivarea unei hotărâri.
Ce spune CEDO: nu interpretarea legii este incriminată, ci alterarea intenționată a faptelor
În motivarea publicată, Curtea subliniază explicit că răspunderea penală a judecătorilor nu poate fi angajată pentru interpretări greșite, dar poate fi angajată atunci când există rea-credință.
CEDO confirmă că exact aceasta a fost situația celor trei judecătoare.
1. CEDO recunoaște distincția fundamentală: eroare vs. manipulare intenționată
Curtea arată că în România exista deja jurisprudență clară: „Nu se poate angaja răspunderea penală a judecătorilor pentru abuz în serviciu ca urmare a motivării, chiar eronate, a unei hotărâri judecătorești.”
Însă acesta este punctul-cheie al hotărârii: „Răspunderea penală poate fi angajată numai în situațiile în care aceștia și-au exercitat atribuțiile cu rea-credință, interpretând cu intenție o normă de drept într-un mod contrar sensului acesteia și orientând astfel procesul către o soluție contrară legii.”
2. Judecătoarele au „modificat intenționat faptele”
CEDO confirmă analiza instanțelor române: „Acuzația penală imputa părților în cauză că au modificat în mod eronat și intenționat faptele cauzei pentru a pronunța o decizie prestabilită.”
Curtea acceptă că această conduită depășește orice interpretare judiciară normală și intră în sfera penalului.
3. Hotărârea falsă a produs un prejudiciu real
CEDO notează că anularea condamnării lui Staicu a însemnat: „un avantaj pentru persoana condamnată… prejudiciul fiind reflectat în atingerea adusă intereselor statului și în împiedicarea părții civile de a recupera prejudiciul cauzat.”
De ce nu este afectată independența judecătorilor
CEDO avertizează asupra echilibrului delicat: „Este esențial pentru statul de drept să se găsească un echilibru între răspunderea penală a judecătorilor și garantarea independenței justiției.”
Dar subliniază că, în speță, condamnarea penală nu a vizat libertatea lor de a interpreta legea, ci conduita frauduloasă anterioară motivării.
Legea era previzibilă, iar judecătoarele nu puteau invoca necunoașterea regulilor
Curtea reține explicit: „Condițiile pentru angajarea răspunderii penale a unui judecător… erau clar definite și reiterate constant în jurisprudența națională.”
Rar „Având în vedere statutul și experiența lor, nu era nerezonabil să se aștepte ca reclamantele să acționeze cu mare prudență și să evalueze riscurile.” În concluzie, CEDO confirmă că aplicarea legii penale a fost previzibilă, corectă și compatibilă cu Convenția.
Publicarea motivării în Monitorul Oficial face hotărârea executorie, citabilă și obligatorie în jurisprudența națională. Ea clarifică definitiv că:
✔ Judecătorii nu sunt imunizați împotriva răspunderii penale.
✔ Doar interpretarea greșită nu e infracțiune.
✔ Fabricarea unei motivări pentru o soluție ilegală este infracțiune.
Este una dintre cele mai relevante clarificări de la CEDO în privința statutului magistraților români.
Comentează