Muzicienii simt durerea altfel sau uneori deloc, arată un studiu. Se întâmplă ceva ciudat în creierul celor care cântă zilnic la un instrument: 'E ca un scut'

Autor: Liana Ganea

Publicat: 02-10-2025 15:09

Actualizat: 02-10-2025 16:00

Article thumbnail

Sursă foto: Pixabay

Învățarea cântatului la un instrument nu aduce doar satisfacția artistică – numeroase studii arată că aceasta poate stimula creierul în moduri impresionante. Practica muzicală îmbunătățește abilitățile motorii fine, dezvoltarea limbajului, vorbirea și memoria și poate contribui chiar la menținerea unei funcții cognitive mai intense.

Această legătură între muzică și creier a ridicat mereu o întrebare interesantă: dacă antrenamentul muzical poate remodela circuitele cerebrale, oare poate influența și modul în care muzicienii resimt durerea?

Durerea nu este doar un disconfort temporar – este un semnal de protecție complex, care modifică atenția, gândurile și modul în care corpul se mișcă. Atunci când o persoană atinge, de exemplu, o suprafață fierbinte, durerea determină retragerea automată a mâinii, prevenind vătămarea gravă.

La nivel cerebral, durerea reduce activitatea cortexului motor – regiunea responsabilă cu controlul mișcărilor musculare – pentru a preveni suprasolicitarea zonei afectate. Deși aceste mecanisme sunt utile pe termen scurt, durerea persistentă poate avea efecte negative. Lipsa utilizării unei zone afectate, cum ar fi o gleznă entorsată, poate reduce mobilitatea și poate altera hărțile cerebrale responsabile de controlul mișcărilor, amplificând durerea pe termen lung.

Cercetările au arătat, de asemenea, că durerea cronică poate micșora „harta” creierului, practic sistemul prin care acesta coordonează mișcarea mușchilor, iar această micșorare se asociază cu o intensitate mai mare a durerii. Cu toate acestea, nu toate persoanele sunt afectate în aceeași măsură; unii oameni par să gestioneze durerea mai eficient, dar mecanismele exacte rămân insuficient înțelese.

Muzicienii percep și tolerează durerea altfel

Un studiu recent amintit în Science Alert a investigat modul în care antrenamentul muzical influențează răspunsul la durere. Participanții au fost împărțiți în două grupuri: muzicieni și non-muzicieni. Durerea a fost indusă în mod controlat la nivelul mâinii timp de câteva zile folosind un compus sigur numit factor de creștere nervoasă, care provoacă disconfort temporar fără a produce daune permanente.

Activitatea cerebrală a fost măsurată prin stimulare magnetică transcraniană (TMS), o tehnică care creează hărți ale controlului motor al mâinii. Hărțile au fost construite înainte de inducerea durerii și măsurate din nou la două și opt zile după aceasta.

Rezultatele au fost revelatoare. Muzicienii aveau, chiar înainte de experiment, hărți ale mâinilor mai bine definite în creier, iar rafinarea acestora creștea proporțional cu orele de practică. După inducerea durerii, muzicienii au raportat un disconfort mai redus, iar hărțile lor cerebrale au rămas stabile. În schimb, non-muzicienii au prezentat o reducere a hărților motorii și o percepție mai intensă a durerii. Această diferență a arătat că antrenamentul muzical poate conferi o protecție cerebrală împotriva efectelor negative ale durerii.

Implicații și perspective

Deși muzica nu este un remediu pentru durerea cronică, studiul sugerează că experiența și antrenamentul pe termen lung pot influența modul în care creierul percepe durerea. Aceste descoperiri pot explica de ce unii oameni sunt mai rezistenți la durere și oferă o bază pentru dezvoltarea unor noi strategii de tratament. Cercetările viitoare explorează posibilitatea ca antrenamentul muzical să protejeze creierul și de alterarea atenției și funcțiilor cognitive în timpul durerii cronice, deschizând calea spre terapii inovatoare care să „recalifice” creierul persoanelor cu durere persistentă.

Interesant este faptul că o astfel de teorie a fost demonstrată și în serialul de mare succes "Dr. House". Cazul pacientului fictiv considerat un geniul al muzicii l-a uimit și pe celebrul medic interpretat de Hugh Laurie care nu reușea să descopere motivul pentru care pianistul nu simțea durerea sub nicio formă.

Momentul memorabil care a rămas în istoria cinematografică este cel de dupa diagnosticarea corectă - o tulburare de ordin neurologic întâlnită, iată (acum și demonstrat!), la cei mai mulți dintre muzicieni: un moment muzical de excepție care întregește tabloul succesului medical - o premieră pentru vremurile din scenariu.

Google News
Explorează subiectul
Comentează
Articole Similare
Parteneri