Regizorul Tudor Giurgiu afirmă că, după vizionarea documentarului Recorder „Justiție capturată”, concluzia este una singură: justiția românească s-a întors în anii 2000. Într-un mesaj ferm, acesta spune că filmul confirmă ceea ce el însuși a descoperit în perioada în care documenta cazul procurorului Cristian Panait, tragedie care avea să inspire lungmetrajul său „De ce eu?”.
„E clar că ne-am întors în timp. Acum vreo 25 de ani”
În mesajul său, Giurgiu arată că sistemul de justiție funcționa, în anii 2000, pe baza intimidării directe: șefii intrau „cu buldozerul” peste procurorii tineri. Astăzi, spune el, metodele sunt mai subtile, „cu mănuși, fin, în tăcere”, dar efectul este același: presiune, control și frică. „Independența justiției e nulă, am putut bine vedea în film”, notează regizorul.
El compară situația actuală cu cea din perioada în care procurorul Panait primea „indicații prețioase” de la persoane influente pentru a lăsa în pace anumite dosare. Atunci, procurorii erau aduși pe delegări scurte, de câteva luni, prelungite doar dacă se supuneau șefilor. Astăzi, judecătorii sunt mutați, delegați sau transferați exact înainte de dosare importante, iar anchetele se reiau de la zero pentru a fi tergiversate.
„Cu ce e mai diferită mafioțeala practicată azi? Cu nimic”
Giurgiu afirmă că modul în care sunt controlate instituțiile din justiție nu s-a schimbat. În opinia lui, influența exercitată în prezent de conducerea Curții de Apel București și de gruparea din jurul Liei Savonea reproduce tiparele din anii 2000.
El amintește și de excluderea din magistratură a judecătoarelor Panioglu și Guluțanu, care au denunțat public existența unui „grup de criminalitate organizată din interiorul justiției”. După documentarul Recorder, spune regizorul, nu mai există niciun dubiu că afirmațiile lor descriau realitatea.
Paralele cu cazul Panait
Regizorul reamintește că în 2001, în dosarul judecătoarei Tatulescu, Panait era amenințat direct că va fi mutat sau i se va lua dosarul dacă nu respectă „indicațiile”. Pe atunci, relația era una de subordonare totală față de șefii ierarhici, care puteau infirma oricând o soluție.
Din perspectiva lui Giurgiu, lucrurile nu s-au schimbat deloc: „Procurorii DNA sunt zburați din instituție, dosarele le sunt luate și mușamalizate. Conducerea Curții de Apel găsește toate tertipurile pentru a ajunge la prescripții în cazul dosarelor de mare corupție”.
„Justiția nu are eroi”
Regizorul citează și un text descoperit, după sinuciderea lui Panait, pe blogul anonim Proiect Procuror Panait: „Justiția nu are eroi. Nu are caractere puternice (...) Sistemul îi atacă și îi obligă să devină martiri”. Acest fragment, mărturisește Giurgiu, l-a „bântuit” mult timp.
Totuși, spune el, în documentarul Recorder apar oameni din sistem care au ales să vorbească deschis, iar acest lucru reînnoiește speranța că schimbarea încă este posibilă.
„Salvarea nu va veni de la Nicușor Dan sau Bolojan”
Giurgiu respinge ideea că soluția ar putea veni de la figuri politice populare și afirmă clar că transformarea poate fi obținută doar de cei mulți din interiorul sistemului judiciar, care trebuie să refuze să mai accepte capturarea instituțiilor.
El încheie apelând la responsabilitatea colectivă: „Și de la noi toți, care trebuie să arătăm, once for good, că așa nu se mai poate. În afară de conștiință, totul e bestialitate”. În final, regizorul îi îndeamnă pe oameni să vadă documentarul Recorder: „Luați-vă timp și vedeți filmul, merită cele 2 ore”.
Comentează