Un fost ministru ajunge să propună, pe față, ca instituția pusă constituțional să apere independența justiției să fie „scoasă de sub controlul magistraților”. USR își dezvăluie, pe zi ce trece, agenda politică incompatibilă cu statul de drept. Fraza lui Cristian Ghinea – „CSM trebuie scos de sub controlul magistraților” – nu este doar o prostie juridică, ci o inversare cinică a tuturor standardelor europene pe care România s-a angajat să le respecte.
Ghinea ambalează acest mesaj într-o poveste emoțională despre cazul Berbeceanu, pensii speciale și furia contribuabilului, dar miezul politic al postării este altul. În opinia senatorului USR, corpul magistraților trebuie scos din poziția de a-și alege reprezentanții și de a se autoguverna. Cu alte cuvinte, „poporul” (în realitate partidele) trebuie să pună mâna pe volanul instituției-cheie a justiției.
Numai că exact acest model, al consiliilor judiciare controlate politic, cu magistrați reduși la decor, este ceea ce Consiliul Europei, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, rețeaua ENCJ, Comisia de la Veneția, CCJE, ba chiar și documentele OCDE indică explicit ca exemplu negativ. Ghinea joacă contra României cu argumentele pe care le-au folosit guvernele iliberale din Polonia și Ungaria, nu cu cele ale statelor care încă mai cred în separația puterilor.
CSM, PRIN CONSTITUȚIE, NU E JUCĂRIA PARTIDELOR
Constituția României spune limpede că doar Consiliul Superior al Magistraturii este „garantul independenței justiției” (art. 133 alin. 1). CSM are 19 membri, dintre care 14 sunt magistrați aleși în adunările generale ale judecătorilor și procurorilor, restul sunt doi reprezentanți ai societății civile și trei membri de drept (președintele ÎCCJ, procurorul general și ministrul justiției).
Noua Lege 305/2022 reflectă aceeași logică la nivel infraconstituțional. CSM este independent, se supune numai legii, iar membrii săi „răspund în fața judecătorilor și procurorilor pentru activitatea desfășurată în exercitarea mandatului”. Cu alte cuvinte, „controlul magistraților” de care se plânge Ghinea este tocmai mecanismul de autoguvernare al unei puteri separate în stat, gândit tocmai pentru a o proteja de ingerința politică.
A cere ca CSM să fie „scos de sub controlul magistraților” înseamnă, în traducere constituțională, să ceri ca garantul independenței justiției să fie plasat sub controlul altcuiva, adică al parlamentului, al guvernului, al partidelor. Niciun alt „popor” nu există în afara reprezentanților politici concreți care vor numi, negocia, împărți locurile. Este exact modelul pe care Europa îl sancționează de ani de zile în Polonia, sub pretextul „democratizării” consiliului judiciar.
STANDARDELE EUROPENE SPUN EXACT CONTRARIUL
În Compendiul ENCJ privind consiliile judiciare, adoptat pe 29 octombrie 2021, rețeaua europeană a consiliilor judiciare spune limpede că modelele de succes sunt cele în care consiliul are o majoritate de magistrați aleși de colegii lor, completată de membri din zona juridică, academică sau societate civilă, cu scopul de a întări independența și responsabilitatea și de a ține consiliul departe de orice interferență politică.
În același document, ENCJ merge și mai departe și notează că membrii din afara magistraturii nu trebuie să fie politicieni și nu trebuie să includă ministrul justiției, iar prezența acestuia în consiliu este declarată explicit „nepotrivită”, pentru că riscă să afecteze dezbaterile și deciziile și să inhibe libertatea reală a corpului judiciar.
Ghinea ignoră deliberat aceste standarde atunci când deplânge tocmai „controlul magistraților” și tace în schimb despre singura prezență politică directă din CSM: ministrul justiției.
Recomandarea CM/Rec(2010)12 a Comitetului de Miniștri al Consiliului Europei spune la rândul ei că, acolo unde există consilii ale justiției, „nu mai puțin de jumătate din membri ar trebui să fie judecători aleși de colegii lor de la toate nivelurile”, iar consiliile trebuie să fie organe independente, menite să protejeze independența justiției și a fiecărui judecător.
Consiliul Consultativ al Judecătorilor Europeni (CCJE), în Opinia nr. 10/2007, reafirmă același lucru: într-o componență mixtă, o majoritate substanțială trebuie să fie judecători aleși de colegii lor, tocmai pentru a preveni presiunea politică și pentru a evita percepția de corporatism.
CAZUL POLONIEI, MANUAL DE „AȘA NU”
Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în cauza Grzęda c. Poloniei (Marea Cameră, 2022), a făcut un pas decisiv și a spus explicit că, odată ce un stat a ales modelul consiliului judiciar, autoritățile au obligația pozitivă de a asigura independența acestuia față de executiv și legislativ, pentru a proteja integritatea procedurilor de numire a judecătorilor. CEDO avertizează că statele sunt libere să adopte acest model „ca mijloc de a asigura independența judiciară, dar nu pot instrumentaliza consiliul pentru a submina această independență”.
Comisia de la Veneția, în opinia din octombrie 2025 privind reforma Consiliului General al Magistraturii din Spania, citează exact acest paragraf din Grzęda și subliniază că, dacă tot creezi un consiliu al justiției, el trebuie să fie efectiv independent de celelalte puteri, altfel devine un instrument politic de control asupra numirilor și carierei judecătorilor.
Cu alte cuvinte, problema europeană nu este că magistrații își aleg reprezentanții în consiliu, ci că partidele încearcă să își planteze oamenii într-un organ creat tocmai pentru a-i ține la distanță.
Ceea ce propune implicit Ghinea – un CSM scos de sub „controlul magistraților” – este conceptual frate cu reforma poloneză a Consiliului Național al Magistraturii, în care parlamentul și ministrul justiției au preluat pachetul de control asupra organului care gestionează carierele judecătorilor. Rezultatul a fost o serie de condamnări la CEDO, proceduri de infringement la CJUE și excluderea consiliului polonez din ENCJ pe motiv de lipsă de independență față de executiv și legislativ.
CHIAR ȘI OCDE SPUNE: POLITICUL, AFARĂ DIN CONSILIILE JUDICIARE
Nici OCDE nu lasă loc de ambiguități. În rapoartele dedicate independenței procurorilor și consolidării integrității în Europa Centrală și de Est, organizația subliniază constant riscurile pe care le creează puterea ministrului justiției în numirea și revocarea șefilor parchetelor și în influențarea consiliilor judiciare sau a organismelor similare. De aceea, standardul este acela în care consiliile care gestionează cariera magistraților trebuie să fie independente de executiv, iar rolul ministrului justiției trebuie strict limitat și transparent.
În rapoartele recente privind implementarea Convenției OCDE anti-mită și în evaluările de integritate dedicate României, CSM este prezentat ca „garant al independenței justiției”, cu competență exclusivă în recrutarea și cariera judecătorilor și procurorilor și ca instanță disciplinară. Tocmai pentru că are această putere, orice interferență politică în modul său de funcționare este privită ca un risc major pentru lupta împotriva corupției și pentru credibilitatea sistemului judiciar.
În paralel, expertize academice și ONG-uri specializate în reforma justiției atrag atenția că adevărata vulnerabilitate a României nu este „prea mult control al magistraților” asupra CSM, ci exact invers, prezența ministrului justiției ca membru de drept și tentația recurentă a partidelor de a transforma numirile la vârful CSM într-un târg politic.
În timp ce lumea civilizată încearcă să scoată politicul afară din consiliile judiciare, Ghinea propune, senin, ca politica să preia controlul pe față.
NOAPTEA MINȚII: CÂND „JUSTIȚIA POPORULUI” ÎNSEAMNĂ JUSTIȚIE SUB PARTID
În postarea sa, Ghinea opune „Justiția magistraților” unei „Justiții a poporului”, ca și cum judecătorii și procurorii ar fi un fel de castă parazitară care a „privatizat samavolnic” un serviciu public. În realitate, Constituția spune altceva. Suveranitatea aparține poporului, dar se exercită prin Constituție, legi și instituții, iar justiția se înfăptuiește „în numele legii”, nu în baza furiei de pe Facebook. Judecătorul independent este tocmai scutul cetățeanului împotriva abuzului statului și a majorității de moment.
A cere ca un consiliu judiciar să fie controlat politic în numele „poporului” înseamnă, în practică, a cere ca dosarele incomode să fie rezolvate „ca la partid”, ca promovările să se facă pe carnet de membru, iar sancțiunile disciplinare să devină armă împotriva magistraților care refuză să execute ordinele.
În momentul în care un lider de opinie al USR spune cu subiect și predicat că vrea CSM „scos de sub controlul magistraților”, el nu descrie o reformă europeană, ci un plan de control politic asupra magistraturii. Nu mai e „anticorupție”, e anti–stat de drept. Nu mai e „justiție a poporului”, e justiție sub partid, cu altă etichetă.
Comentează