Nu sacrificați micii fermieri europeni în numele securității alimentare

Micii fermieri și-au pierdut dreptul de a accesa terenurile pe care le cultivau în mod tradițional

Micii fermieri din întreaga Europă l-au auzit pe comisarul pentru agricultură susținând cu tărie modul în care Politica Agricolă Comună (PAC) a UE hrănește lumea: „Europa este în siguranță alimentară. În niciun moment în acești ani grei nu am fost vreodată în nesiguranță alimentară.”, scrie Justin Zahra, fost director pentru agricultură, care a condus Agenția de plăți pentru agricultură și mediul rural pentru Times of Malta.

Vorbind la un eveniment recent al societății civile, în cadrul Comitetului Economic și Social European, el a citat statistici despre modul în care UE este cel mai mare exportator de alimente din lume, capabilă să-și folosească suprafețele sale agricole mai mici pentru a produce mai multe alimente la hectar decât alte țări.

Pe măsură ce au luat cuvântul, vorbitori reprezentând micii fermieri, a apărut un aspect mai sumbru, în care exploatațiile mici și familiale sunt scoase de pe piețe de modelele globalizate care favorizează producătorii foarte mari, consolidați, organizați, care practică agricultura intensivă.

Pierzând în fața expansiunii urbane și a acaparării de terenuri care nu cunoaște granițe sau continente – din America de Sud până în Canada, din SUA până în România, Spania și Malta – micii fermieri și-au pierdut dreptul de a accesa terenurile pe care le cultivau în mod tradițional. Aceasta a fost esența evenimentului, o propunere de noi reguli europene pentru a preveni această acaparare a terenurilor.

Deja, micii fermieri sunt împiedicați să contribuie la producția de alimente de către o altă forță nemiloasă – schimbările climatice. Pe măsură ce secetele nesezoniere din ce în ce mai frecvente și de lungă durată epuizează sănătatea solurilor noastre și le erodează, ne privează de resurse prețioase de apă și distrug recoltele, micii fermieri sunt în prima linie. Ei sunt cei mai vulnerabili, primele victime, adesea neasigurate și incapabile să strângă suficienți bani pentru a-și relua activitatea.

Care este rolul PAC în toate acestea?

Sursele statistice citate de comisar (Raportul Eurostat privind lanțul alimentar din noiembrie 2022) arată o imagine sumbră a modului în care 806 fermieri ăși părăsesc fermele în UE, în fiecare zi.

Din 2005, fermierii din categoria celei mai mici dimensiuni a exploatației ('2ha) au scăzut cu peste cinci milioane – un uluitor procent de 37% din totalul fermierilor din UE.

Deloc surprinzător, singura categorie care a crescut în acea perioadă – cu mult – a fost cea a celor mai mari exploatații agricole (în mare parte corporative), peste '100 ha.

Aceeași dinamică se manifestă în moduri diferite în UE: la nivel local, prin comparație, patru din cinci ferme sunt mai mici de 2 ha și, deși numărul lor a crescut după aderarea la UE, din 2010 numărul lor a scăzut cu aproape 15%.

Prin respingerea unei propuneri a Comisiei în 2008 de a stabili o plafonare maximă a ajutorului financiar, Consiliul de Miniștri a deschis calea pentru ca PAC să sprijine cele mai mari companii orientate spre export în a lua partea leului din banii contribuabililor meniți să sprijine veniturile fermierilor în întreaga comunitate. Și, făcând acest lucru, scot micii fermieri din sector și absorb acele terenuri, în timp ce își cresc propriul venit agricol (și profiturile) cu 26% din 2015!

Parțial în urma campaniei efective din partea lobby-ului agricol paneuropean, CE nu a mai propus plafonarea pentru niciuna dintre perioadele ulterioare ale PAC și, anul trecut, principalele partide din Parlamentul European au respins propunerile Verzilor de a introduce acest mecanism, care de la sine ar putea salva multe ferme de familie. În schimb, a fost introdusă o plată redistributivă pentru micii fermieri, care poate rezolva doar marginal problema.

Același grup de lobby oferă un concept-lider prin stabilirea liniilor și cuvintelor cheie care sunt apoi repetate pe coridoarele de la Bruxelles pentru a promova interese specifice în PAC, mai ales cum să ofere o aparență de progres fără a afecta același status quo care distruge micii fermieri.

În urmă cu câteva săptămâni, acest lobby, prin intermediul unuia dintre fermierii-vicepreședinți, a vorbit în numele tuturor fermierilor din UE despre trei acte cheie necesare pentru a face agricultura UE mai rezistentă la climă și mai prietenoasă cu natura: Directiva privind emisiile industriale, Legea refacerii naturii și Legea defrișărilor.

Spre deosebire de 96% dintre fermierii din UE, însă, acest vicepreședinte administrează 360 ha de teren agricol, are 170 de vaci și 200 ha de pădure în Suedia.

Cuvântul cheie și conceptul comercializat în ultimii doi ani a fost că, pentru a asigura „securitatea alimentară” pentru cetățenii UE, actualul status quo al PAC trebuie păstrat – susținut de bani suplimentari ai contribuabililor. Reintroducerea cotelor de producție pentru reechilibrarea piețelor este respinsă de către oficialii CE. Mecanismele care reconectează consumatorii la produsele unei agriculturi mai ecologice, mici și mijlocii din propriile comunități – suveranitatea alimentară, efectiv – rămân pentru o altă dată.

În amânarea sau respingerea schimbărilor necesare urgent, care ar contribui cu adevărat la conservarea activelor naturale care stau la baza producției de alimente (soluri, biodiversitate, apă și atenuarea și adaptarea la schimbările climatice), în numele „securității alimentare”, UE expune mai mulți oameni săraci din lume (primele victime ale insecurității alimentare) la riscul insecurității alimentare, nu mai puțini.

Fermierii horticoli maltezi stau mai bine decât cei mai mulți în 2023, deoarece a intrat în vigoare un nou Plan Strategic PAC, prin care guvernul a introdus un sprijin mai bun.

Sunt disponibile acum măsuri pentru a deschide calea acelor fermieri care așteaptă cu nerăbdare și sunt gata să înțeleagă viitorul, mai degrabă decât să încerce să rescrie trecutul, pentru a-și face producția inteligentă din punct de vedere climatic și rezistentă.

Dacă politica alimentară anunțată recent de ministrul Anton Refalo poate stimula noi schimbări în agricultură și în alte politici contextuale, încurajând fermierii să se organizeze și să aibă o voce mai puternică în cadrul propriului lanț valoric, așa cum au sectoarele laptelui și tomatelor, ei ar putea foarte bine să înceapă să inverseze trendul.

A privi atent și critic la ceea ce înseamnă cu adevărat cuvintele folosite în sferele publice dincolo de țărmurile Maltei, și analizând ale cui interese le servesc cu adevărat, va fi o parte importantă a acestui parcurs, deoarece cuvintele contează.

Iar cuvintele „securitate alimentară” în UE astăzi nu reprezintă o veste bună pentru micii fermieri.