Numărul total al persoanelor afectate de deprivare materială severă, în România, a scăzut față de 2017 cu 4,5%

Numărul total al persoanelor afectate de deprivare materială severă a fost în anul 2020 de 2,95 milioane persoane, din care 47,4% bărbaţi şi 52,6% femei, proporţii apropiate de anul precedent, conform datelor centralizate de Institutul Naţional de Statistică, conform agerpres.

Faţă de anul 2017, rata de deprivare materială severă a scăzut cu 4,5 puncte procentuale, ajungând la 15,2% din populaţie în anul 2020.

Anul trecut, incidenţa deprivării materiale severe a fost mai ridicată în principal la copiii în vârstă de până la 18 ani (21,4%) şi la tinerii de 18-24 de ani (17,7%). Faţă de 2017, în 2020 s-au remarcat scăderi importante ale ponderilor persoanelor deprivate material sever la grupele de vârstă de 50-64 ani şi la cea de 65 ani şi peste, reduceri cu 6,8 şi respectiv 6,4 puncte procentuale.

Deprivarea materială severă a fost mai puţin frecventă în rândul persoanelor care trăiesc în gospodării fără copii dependenţi (12,9%), decât în cazul celor care trăiesc în gospodării cu copii dependenţi (17,1%). Faţă de anul 2017, au avut loc scăderi ale deprivării materiale severe cu 7,4 puncte procentuale în rândul gospodăriilor fără copii dependenţi şi cu 2,1 puncte procentuale în rândul gospodăriilor cu copii dependenţi.

În gospodăriile cu copii dependenţi, situaţia cea mai dificilă s-a întâlnit în cazul persoanelor din gospodăriile numeroase (formate din 2 adulţi cu 3 sau mai mulţi copii dependenţi), din care 43,9% sunt deprivaţi material sever. De asemenea, 25,5% dintre persoanele din ţara noastră care trăiesc în gospodării monoparentale cu copii dependenţi sunt deprivate material sever, în timp ce doar 7,7% dintre persoanele aflate în gospodării formate din doi adulţi cu un copil se află în deprivare materială severă.

Deprivarea materială severă este inegal distribuită şi în profil regional. În 2020 incidenţa cea mai ridicată a deprivării materiale severe s-a înregistrat în regiunile
Sud-Est (22,7%) şi Sud-Muntenia (20,6%), cu 14,1 şi respectiv 12 puncte procentuale mai mult faţă de regiunea Vest. Comparativ cu 2019, creşteri ale deprivării materiale severe s-au simţit în majoritatea regiunilor, cea mai mare fiind înregistrată în regiunea Centru (3,4 puncte procentuale), urmată de regiunile Sud-Est cu 2 puncte procentuale şi Nord-Est, cu 1,5 puncte procentuale.

În Uniunea Europeană deprivarea materială severă caracterizează viaţa a 5,5% din totalul persoanelor, diferenţierile între statele membre având însă o amplitudine
considerabilă.

În afară de Bulgaria (20,9%), Grecia (16,2%) şi România (14,5%), încă alte 8 state au rate superioare mediei UE, dar cu valori care oscilează de la 9,4% în Lituania la 5,6% în Portugalia. În cazul a 12 state: Luxemburg, Suedia, Finlanda, Ţările de Jos, Slovenia, Austria, Germania, Danemarca, Cehia, Estonia, Polonia şi Malta deprivarea materială severă se regăseşte la mai puţin de 4% din totalul populaţiei, adică s-ar putea spune că în societăţile respective fenomenul este unul cu totul marginal.

Potrivit INS, deprivarea materială severă se referă la cazul persoanelor care, din cauza lipsei resurselor financiare, nu îşi pot permite cel puţin patru din cele nouă elemente componente considerate esenţiale pentru un trai decent, cum ar fi: achitarea la timp, fără restanţe, a chiriei, ipotecii sau a unor facturi la utilităţi; asigurarea unei încălziri adecvate a locuinţei; posibilitatea de a face faţă unor cheltuieli neprevăzute; plata unei săptămâni de vacanţă anual; consumul de carne sau peşte cel puţin o dată la 2 zile; deţinerea unui televizor color; deţinerea unei maşini de spălat; deţinerea unui telefon (fix sau mobil); deţinerea unui autoturism personal.