Arheologii Muzeului Judeţean Vâlcea au descoperit recent în interiorul Bisericii Sfântul Gheorghe din Râmnicu Vâlcea fundaţia unei bisericuţe care ar putea fi prima de zid din oraşul de la poalele Dealului Capela, fiind datată în perioada de la sfârşitul secolului al XV-lea şi începutul secolului al XVI-lea, potrivit Agerpres.
Biserica actuală, situată în Piaţa Centrală a municipiului, este şi ea una dintre cele mai vechi din capitala judeţului Vâlcea, fiind considerată ctitorie a mitropolitului Teodosie (1688-1708) şi a preotului Vlad din anul 1681, însă de mai mulţi ani se vorbeşte de existenţa în acest loc a unui lăcaş de cult mult mai vechi şi aflat în strânsă legătură cu marea familie a boierilor Rudeni.
Astfel, în urma cercetării arheologice din vară, realizată în vederea restaurării actualei biserici, arheologii au găsit mai multe dovezi care confirmă această ipoteză, între acestea fiind şi ziduri în elevaţie de aproape un metru, cu toate elementele specifice unei biserici: pridvor, pronaos, naos şi altar.
"Zidurile în elevaţie deţin trei faze de frescă, ultima fază, după modul de realizare al draperiei, putând fi încadrată în sec al XVII-lea. Surpriza cea mare a fost descoperirea unei faze mult mai vechi, zidul descoperit fiind păstrat doar prin fundaţie din piatră de râu, prinsă cu mortar de bună calitate. După măsurători, biserica veche deţine o lungime de aproximativ 21 metri şi o lăţime de 6,20 metri. Faza veche nu deţine abside pe naos (biserică de tip sală), catapeteasma fiind zidită şi cu două intrări în altar: uşile împărăteşti şi uşile diaconeşti aflate pe latura de nord. Tot în timpul cercetărilor s-a putut stabili că pe latura de sud a naosului exista o intrare dinspre exterior", a explicat, pentru AGERPRES, arheologul Ion Tuţulescu, coordonatorul acestei cercetări.
De altfel, şi în urmă cu un an, când au efectuat un diagnostic arheologic în exteriorul bisericii, cercetătorii vâlceni au găsit indicii că în acest loc a fost chiar şi un cimitir mai vechi şi implicit o fază mai veche a actualei biserici, dar o datare cât mai exactă urmează să fie anunţată în urma analizei probelor prelevate.
"Au fost prelevate probe de mortar, atât din fazele bisericii vechi cât şi din biserica actuală, analizele şi rezultatele care o să ne parvină o să elucideze încadrarea cronologică a monumentului. Nu doresc să lansez teorii fără suport ştiinţific, dar există posibilitatea să ne aflăm în faţa primei bisericii de zid din municipiul Râmnicu Vâlcea", a mai adăugat arheologul vâlcean.
Şi directorul Direcţiei pentru Cultură Vâlcea, Florin Epure, spune că, deşi pisania actualei biserici menţionează anul 1681 ca dată de zidire, aceasta este amintită şi cu 45 de ani înainte într-un document din vremea domnitorului Matei Basarab, emis pe 18 februarie 1636, prin care "Stanciu Portărescu, fiul portarului Vlad, nepot al portarului Oprea din Râmnic, cu feciorii lui Dumitru, Nicola şi Oprea, vând logofătului Pârvu un vad de moară în apa Râmnicului, din jos de Biserica Sfântul Gheorghe, cu loc cumpărat de la moşul Oprea portar".
De asemenea, lăcaşul de cult este menţionat şi în unele documente ale primei fabrici de hârtie din Ţara Românească, întemeiată în apropierea acestei biserici de domnitorul Matei Basarab, fapt consemnat în prefaţa scrisă în slavonă de către Udrişte Năsturel la "Antologhionul" tipărit la Câmpulung Muscel în 1643 şi în care laudă acţiunea domnitorului de a înfiinţa "moara făcătoare de hârtie" pe iazul morilor, vecină cu biserica "Sfântul Gheorghe", situată în piaţa Râmnicului.
Actuala biserică, monument istoric de categoria B, a fost rezidită apoi între anii 1737-1738 de Ieromonahul Mihail, stareţul Coziei, nepotul mitropolitului Teodosie, după ce în timpul războaielor ruso-austro-turce a fost incendiată şi distrusă, precum şi între anii 1857 şi 1860, după cutremurele din prima jumătate a secolului al XIX, de către preotul Nicolae Simionescu cu sprijinul epitropului Iacovace Bujoreanu şi sfinţită de Sfântul Calinic de la Cernica, episcop al Râmnicului la acea vreme, în timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza, aşa cum reiese din inscripţia prezentă în pronaos.
Şi în anul 1923, Biserica Sfântul Gheorghe, care în 1906 apare ca filială a Bisericii Buna Vestire, este resfinţită de către episcopul Vartolomeu, deoarece fusese profanată de trupele de ocupaţie ale armatelor Puterilor Centrale în Primul Război Mondial, iar între anii 1935-1942, biserica a fost complet renovată de preotul Ioan Marina - viitorul patriarh Justinian - care, după cutremurul din anul 1940, a construit casa parohială pe locul vechilor chilii. Alte lucrări s-au făcut după cutremurul din anul 1977, când s-a refăcut turla, iar la intrare a fost adăugat un fronton din piatra de Albeşti şi mobilier sculptat din lemn de stejar.
În prezent, biserica se află în plin proces de restaurare printr-un proiect de aproape 21,6 milioane de lei cu finanţare din Programul Regional Sud-Vest Oltenia 2021-2027 ce urmează să se încheie la sfârşitul anului 2028. Obiectivele acestui proiect sunt pe de o parte consolidarea şi restaurarea bisericii, iar pe de altă parte creşterea atractivităţii ei în special pentru turişti prin valorificarea potenţialului său istoric şi cultural, inclusiv prin noile descoperiri arheologice.
Comentează