O carte pe zi: `Marea e frumoasă ca tine` de Andrea H. Hedeș

O „misterioasă poveste de dragoste desfășurată pe două continente, de la Graz la Hanoi, ridică întrebări tulburătoare despre viață, credință și iubire, despre ceea ce ne face cu adevărat oamenii” (editorii)

Știți ce este un automaton? Un fel de mașinărie desemnată să urmeze automat o secvență de operațiuni, un fel de păpușă mecanică mai complicată. Celebri pentru construirea unor asemenea mașinării au fost elvețianii Pierre Jaquet-Droz și fiul său, în secolul al XVIII-lea, conform Mediafax.

O asemenea mașinărie este descoperită, intactă și doar prăfuită, încă la începutul cărții Andreei H.Hedeș într-un pod din sudul Austriei.

„Toată mass-media din Styria prezenta știrea. Era principalul subiect al televiziunilor, al ziarelor, al blogurilor, al youtuber-ilor, al vlogger-ilor. În scurt timp, știrea a ajuns din locală, națională și apoi s-a răspândit în întreaga lume. De altfel, era irezistibilă. (…) Se păstrase, printr-o minune, întreg, impecabil și capabil să realizeze acțiunile pentru care fusese creat și programat. Reprezenta un bărbat în mărime naturală, desăvârșit lucrat, cu mare atenție la detalii. Capul îi era acoperit cu o căciuliță din blană de samur împodobită cu un panaș din pene de struț, fixate cu un rubin cât oul de prepeliță. Părul castaniu, din fire naturale, încadra o figură palidă, cu ochi frumoși, deschiși larg, cu o privire pierdută în depărtări. Artistul

reușise să redea pe acest chip, altfel plăcut, o melancolie desăvârșită. Era înveșmântat într-un costum de catifea moale și verde ca marea, care nu se tocise și ale cărui culori erau încă vii, un deux pieces, haina cambrată, cu nasturi de argint aurit, sub care se găsea cămașa de bumbac ivoriu, brodată ton sur ton cu lujeri, frunze și ramuri. Mijlocul era strâns într-un șal turcesc de mătase. Pantalonii, din aceeași catifea verde precum marea, lungi, intrau în cizmele galbene, din piele fină, întoarsă. Ședea pe un scaun în fața unui credenț din lemn de nuc, o mobilă atât de simplă, de o eleganță severă, contrastând cu bogăția veșmintelor. Așezat astfel, fusese găsit scriind!”

De aici pleacă o poveste uimitoare despre un cercetător austriac din zilele noastre, care avea un ideal, să studieze teatrul de păpuși pe apă vietnamez, care călătorește cinci ani la rând la Hanoi pentru a afla tot ce se putea despre această artă rară, primește în dar o splendidă păpușă de lemn, uzată și deteriorată, o recondiționează cu migală, o îmbracă în haine noi, o face să se miște și să scoată sunete, se plimbă cu ea, spre uluirea celorlalți. O miniatură admirabilă.

Autoarea răspundea unei întrebări („Ce ați luat de la porumbei pentru literatura dumneavoastră?”): „Răbdarea, minimalismul gesturilor, frumusețea esențializată, emoțiile exprimate delicat, toate amintind de stampe orientale a căror aparentă neclintire te poate absorbi odată ce începi să bănuiești că fiecare urmă a pensulei ascunde pentru neinițiat și relevă pentru învățat goluri umplute de simbol și metaforă.”

Andrea H. Hedeș - Marea e frumoasă ca tine. Editura Neuma. 139 pag.