Un amor neconsumat fizic între un bărbat în plină maturitate, căsătorit și cu un copil, și o tânără abia ieșită de pe băncile școlii, petrecut într-o vreme în care toate se împotriveau unei asemenea iubiri. Un roman de sertar, scos foarte târziu la lumină.
Un roman despre care autorul afirmă într-un interviu că a fost scris acum 35 de ani, deci în fostul regim. Oarecum se constată acest fapt din materia lui, cu apăsarea relațiilor sociale, cu relatările despre muncile voluntare la cules de porumb, defilări grandioase îndiferent de vreme și amenințarea repercusiunilor din partea autorității în cazul unor relații „neprincipiale”, conform Mediafax.
„Nu privi înapoi”, mărturisește autorul, „face parte din majoritatea cărților mele, pe care le-am scris și le scriu fără niciun plan și dintr-o suflare. Spre disperarea unui bun prieten, scriitor și el, nu revin niciodată asupra textului (exceptând corecturi de literă, eliminarea unor repetiții etc.). Nici măcar acum n-am procedat altfel, la 35 de ani de când l-am scris! Nici prin cap nu mi-a trecut să-l rescriu „cu mintea de acum” și eventual strecurând false dovezi de luptă anti-sistem! Așa l-am scris, așa l-am trăit, așa a rămas. E o mărturie a unui moment, așa cum a fost, așa cum l-am perceput”.
O iubire, neconsumată și trupește, neacceptată în fostul regim, între un bărbat matur, căsătorit și cu un copil, și o tânără care abia intră în viață: „Ștefan nu știa dacă întâlnirea cu Laura e o mare șansă, dar era sigur că va fi ultima”.
„Băbații fac pasiuni adolescentine în pragul pensiei nu pentru că ar fi dat în mintea coipiilor, ci pentru că abia atunci sunt pregătți s-o ia de la început. Dar e prea târziu, sufletul a reușit să se purifice, moralul e mai ridicat ca oricând, ți-ai făcut datoria față de societate, inteligența strălucește, dar trupul, vai, trupul n-a putut aștepta atăt”. „Oamenii trebui lăsați să săvârșească propriile lor erori, chiar dacă vor ignora astfel soluții gata descoperite de alții”.
„Un roman – scrie redactorul cărții, Alina Hucai, pe ultima copertă -, pe care îl veți îndrăgi din cel puțin trei motive: are firesc și naturalețe, pentru că este despre viață, despre iubire, despre căutări personale, fără nimic artificial; ne regăsim confidenți și martori oculari ai experiențelor și introspecțiilor personajului principal, Ștefan Munteanu; mesajul acestei povești de viață este înrudit cu cel al psihologiei și literaturii de dezvoltare personală: indiferent de experiențele de viață pe care le trăim, contează să le metabolizăm, să le asimilăm și să mergem mai departe fără să privim înapoi... Viața este frumoasă”.
Romanul a fost lansat la recentul Salon Internațional de Carte Bookfest.
Tudor Călin Zarojanu – Nu privi înapoi. Lebăda Neagră. 173 pag.
Comentează