Nebuloasa NGC 6543, supranumită Ochiul de Pisică, este o "capodoperă" cosmică extrem de complexă, aflată în constelația Dragonul. Descoperită pe 15 februarie 1786 de astronomul William Herschel, aceasta a fost prima nebuloasă planetară ce a fost supusă unei analize spectrale amănunțite.
Aflată la o distanță de aproximativ 3.000 de ani-lumină de Pământ, NGC 6543 este înconjurată de un halou de materie, rezultat al expulzării în perioada când steaua centrală era o gigantă roșie.
Această nebuloasă impresionantă este caracterizată de o luminozitate aparte, cu o magnitudine aparentă de 8,1, și o luminozitate superficială remarcabilă.
Coordonatele sale astronomice o poziționează la o ascensie dreaptă de 17h 58m 33,4s și o declinație de +66° 37′ 59″, fiind astfel mai ușor de observat din emisfera nordică, unde telescoapele mari și-au concentrat atenția asupra sa.
O teorie surprinzătoare
Interesant este că NGC 6543 ocupă o poziție aproape de polul nord al eclipticii, o regiune cu semnificații aparte în cosmografie. La sfârșitul anilor 1980, astronomul Boris Fesenko, aflat în orașul Gorki, a captat atenția comunității cu o teorie surprinzătoare.
Fesenko a propus ideea că nebuloasa ar putea fi altceva, mai exact un far construit de o civilizație extraterestră, un semn de bunăvoință adresat Pământului, scrie incredibilia.ro.
În opinia lui, locația strategică aleasă ar putea fi optimă pentru a atrage atenția pământenilor, presupunând că gândirea acestor posibili constructori ar fi similară cu a noastră. Deși ipoteza sa nu a fost încă verificată, ea adaugă un strat fascinant de mister acestei formațiuni cosmice speciale.
Comentează