În 1963, Stanisław Lem, maestrul polonez al literaturii SF, ne purta într-o lume viitoare prin nuvela sa „Invincibilul”, unde roiuri de nanoboți, liberi și aproape invizibili, pluteau în atmosfera unei planete îndepărtate. Deși fiecare ființă era minusculă și aparent neputincioasă, grupurile organizate coopereau pentru a strânge energie, a se reproduce și, mai ales, a-și proteja teritoriul cu o eficiență letală.
Criticul literar Jerzy Jarzębski observa atunci o particularitate remarcabilă: superioritatea umană nu se manifesta prin distrugere, ci prin alegerea conștientă de a permite acestei forme de viață să existe. Această viziune parabolică despre „praful viu” pare astăzi mai actuală ca niciodată. La doar câteva decenii după publicarea nuvelei, concepte inspirate de Lem au început să prindă contur în realitate, sub forma așa-numitului „praf inteligent” — microtehnologie capabilă de spionaj și monitorizare.
Inițial teoretizată ca proiect de cercetare pentru DARPA, agenția americană responsabilă de inovații precum GPS-ul sau internetul, această tehnologie a ajuns să fie aplicată într-o gamă largă de domenii: de la monitorizarea mediului la exploatări miniere.
Un pas înainte pentru microtehnologie
De la primele încercări de a crea senzori wireless de dimensiunea unui bob de orez, microtehnologia a evoluat spectaculos. Unele particule de praf inteligent măsoară astăzi doar câteva sutimi de milimetru cub și sunt aproape invizibile. Platforme precum „MICA” sau „Spec”, încă din 2003, demonstraseră deja capacitatea de a înregistra variabile precum umiditatea, lumina sau temperatura. În ultimul deceniu, tehnologia a avansat, permițând detectarea sunetelor și chiar a compoziției chimice a aerului, conform publicației Futurism.
Industria „prafului inteligent”, în care activează companii precum Emerson Process Management și Hewlett-Packard, a fost evaluată la circa 115 milioane de dolari în 2022, cu proiecții de creștere până la aproape 400 de milioane de dolari până în 2032. Totuși, tehnologia are încă limitări semnificative: necesitatea unei conexiuni constante la un centru de procesare și durata de viață scurtă a senzorilor.
Progresele recente în colectarea energiei din surse precum lumina, vibrațiile sau câmpurile electromagnetice promit o evoluție rapidă. Dar nu toate aplicațiile sunt pașnice. O firmă israeliană, Stardust Solutions, a generat controverse după ce a anunțat planuri de a folosi particule inerte pentru a bloca razele solare, un proiect criticat ca posibilă încălcare a legislației internaționale privind geoingineria.
Un lucru este clar: viitorul „prafului inteligent” se anunță la fel de fascinant pe cât este de neliniștitor, transformând în realitate visurile SF ale lui Lem și ridicând noi întrebări etice și științifice despre modul în care tehnologia ne poate supraveghea, proteja sau chiar modifica planeta.
Comentează