O tehnologie tulburătore: patronii vor putea ști ce gândesc angajații

Cercetătorii de la Universitatea Duke prevăd că, în următorii ani, vom avea o tehnologie care va putea citi creierul uman. Altfel spus, de exemplu, polițiștii vor putea citi în creierul infractorilor ce s-a întâmplat, în realitate, când au comis o infracțiune.

Sunteți pregătiți pentru „transparența creierului„? Aceasta este întrebarea pusă într-o prelegere ținută de profesorul Nita Farahany de la Universitatea Duke la întâlnirea anuală din acest an a Forumului Economic Mondial din Davos, Elveția.

În schimb, Farahany, un cercetător de profil și etician juridic axat pe tehnologiile emergente, prezice mai degrabă cu ușurință un viitor în care corporațiile și guvernele vor fi capabile să vă citească gândurile. De fapt, această tehnologie – „capacitatea de a decoda activitatea undelor cerebrale” – este deja aici, susține ea.

„Nu vorbim despre dispozitive implantate ale viitorului, precum cele dezvoltate de Neuralink„, spune ea audienței sale. „Vorbesc despre dispozitive portabile care sunt ca niște FitBits pentru creierul tău„, care pot capta stările emoționale ale minții tale, formele simple la care te gândești sau chiar fețele.

Farahany adaugă, totuși, că „încă nu putem decoda literalmente gândurile complexe”.

Pentru a ilustra viziunea sa asupra acestei tehnologii, ea invocă un tragic accident de circulație cauzat de un camionagiu care a adormit la volan.

Dacă acesta ar fi purtat o pălărie elegantă, cu senzori cu electrozi încorporați care să îi spună angajatorului său, pe o scară de la unu la cinci, cât de vigilent era, ar fi putut evita un accident care a fost „dezastruos pentru companie și a costat multe vieți” (rețineți ordinea priorităților).

„Motiv pentru care, în 5.000 de companii din întreaga lume, angajaților li se monitorizează deja activitatea undelor cerebrale pentru a le testa nivelul de oboseală”, spune Farahany, citată de Futurism.com

Ea citează operațiuni miniere – inclusiv una dintre cele mai mari companii miniere din lume – care își pun angajații să poarte căști de protecție și dispozitive asemănătoare cu șepci de baseball care detectează oboseala.

Nici o mențiune, bineînțeles, despre atenuarea condițiilor care duc, în primul rând, la lucrătorii suprasolicitați de oboseală.

Dar nu mai contează siguranța – ea pivotează rapid asupra indicatorului de productivitate, care este foarte important, scrie gadgetreport.ro.

O tehnologie cu iz tulburător

„Supravegherea productivității face parte din ceea ce a devenit norma la locul de muncă – și poate pe bună dreptate”, afirmă ea, citând un sondaj care a arătat că nouă din zece angajați au recunoscut păcatul capital de a pierde „cel puțin o parte din timp” la locul de muncă în fiecare zi – o justificare amplă pentru omniprezența crescândă a bossware, un tip de software care este utilizat de obicei pentru a supraveghea ceea ce fac angajații (în special cei care lucrează de acasă) pe computerele lor.

Și nu vă faceți griji: tehnologia de monitorizare a gândurilor angajaților există deja, notează ea, cum ar fi căștile pentru urechi care pretind să detecteze dacă mintea unui angajat se rătăcește și pot chiar să facă distincția între tipurile de sarcini la care se concentrează, de exemplu, să lucreze sau să navigheze pe internet.

Farahany crede că calea optimă de urmat este un loc de muncă „receptiv”, în care „oamenii, roboții și inteligența artificială lucrează împreună fără probleme”.

Un exemplu pe care îl include: Cercetătorii de la Penn State care au creat un robot supraordonat AI care poate monitoriza nivelul de stres prin intermediul undelor cerebrale și a altor parametri la un lucrător și poate calibra rata la care îi atribuie mai multe sarcini.

„Făcută bine, neurotehnologia se anunță a fi o promisiune extraordinară. Făcută prost, ar putea deveni cea mai opresivă tehnologie pe care am introdus-o vreodată la scară largă în întreaga societate. Încă mai avem șansa de a o face bine.” Ea recunoaște că „are și o posibilitate distopică”.

„Dar putem alege să o folosim bine”, proclamă Farahany. „Putem alege ca ea să fie ceva care să dea putere indivizilor.”

Cu toate acestea, poate cel mai sinistru lucru pe care ni-l prezintă Farahany este o falsă dihotomie, ca și cum singurele noastre opțiuni sunt între angajatorii care folosesc tehnologia de monitorizare a creierului într-un mod rău și angajatorii care o folosesc într-un mod bun, care „dă putere indivizilor”.

Dacă angajații au posibilitatea de a alege să opteze pentru utilizarea tehnologiei invazive a creierului pentru a se responsabiliza mai mult, în loc ca angajatorul să le impună în mod oficial acest lucru, atunci dilema etică este evitată.

Dar dacă angajații nu au posibilitatea de a lua aceste decizii pentru ei înșiși acum, ce o face să creadă că vor putea să o facă în viitor?

În cele din urmă, retorica ei și dihotomia exagerat de bine prezentată au rolul de a ne liniști și de a ne face să acceptăm un viitor în care utilizarea pe scară largă a dispozitivelor de supraveghere din ce în ce mai invazive reprezintă norma.

Acceptând-o acum cu promisiuni naive și vagi de responsabilitate, putem evita un viitor distopic. „Alegerea” nu contează. Tot ceea ce contează este că ești dispus să accepți tehnologia, într-un fel sau altul.

Desigur, ea nu se adresează aici maselor clasei muncitoare, ci unui grup extrem de select de oameni de afaceri, investitori, economiști și lideri mondiali care vor dori să facă această „alegere” în locul tău.