Un obiect misterios care traversează Sistemul Solar îi pune pe astronomi în fața unei întrebări neașteptate: este un asteroid cu proprietăți neobișnuite sau o sondă spațială sovietică pierdută în urmă cu aproape patru decenii? Corpul cosmic, cunoscut sub denumirea 1998 KY26, prezintă o accelerație care nu poate fi explicată exclusiv prin atracția gravitațională.
O echipă de cercetători, din care face parte și astrofizicianul Avi Loeb de la Universitatea Harvard, a formulat o ipoteză surprinzătoare: obiectul ar putea fi Phobos 1, o sondă lansată de Uniunea Sovietică în 1988, în cadrul unei misiuni către Marte.
NASA îndeamnă însă la prudență și precizează că nu există dovezi care să confirme această interpretare.
Un obiect de numai 11 metri îi pune pe astronomi în dificultate
Obiectul 1998 KY26 a fost descoperit în 1998, dar observațiile efectuate ulterior au scos la iveală caracteristici care continuă să ridice întrebări.
Corpul cosmic are un diametru estimat la aproximativ 11 metri și se rotește extrem de repede în jurul propriei axe. O rotație completă durează numai 5,35 minute, o viteză neobișnuit de mare pentru un obiect de acest tip.
Mai mult, astronomii au identificat ceea ce numesc o accelerație non-gravitațională. Cu alte cuvinte, mișcarea sa este influențată și de un factor suplimentar față de atracția gravitațională exercitată de Soare și de planete.
Potrivit informațiilor prezentate de Adevărul, obiectul se afla la aproximativ 304 milioane de kilometri de Pământ la momentul relatării.
Datele Agenției Spațiale Europene indică faptul că 1998 KY26 ar urma să treacă la aproximativ 51,5 milioane de kilometri de planeta noastră în 2028. O altă apropiere este estimată pentru 2039, când distanța ar putea scădea sub 16,1 milioane de kilometri.
Aceste distanțe nu indică însă un risc de coliziune cu Pământul.
Misterul nu este legat de un eventual impact, ci de natura obiectului și de forța care îi influențează mișcarea.
Prima explicație: o cometă întunecată. Un studiu pune însă la îndoială această variantă
Una dintre explicațiile luate în calcul de astronomi este că 1998 KY26 ar putea face parte din categoria așa-numitelor comete întunecate.
Spre deosebire de cometele obișnuite, care pot dezvolta cozi vizibile de praf și gaze, aceste corpuri pot manifesta accelerații non-gravitaționale fără să prezinte semne evidente ale eliberării de material.
În cazul unei comete, încălzirea provocată de Soare poate determina transformarea gheții în gaz. Materialul eliminat produce un efect asemănător unui motor de rachetă, modificând ușor traiectoria corpului cosmic.
Problema este că, în cazul lui 1998 KY26, astronomii nu au observat o coadă sau un nor de gaze care să explice direct accelerația.
Un studiu realizat de cercetătorii Korbin Hansen și Masatoshi Hirabayashi, de la Georgia Institute of Technology, și publicat în revista științifică Icarus, a analizat posibilitatea ca în interiorul obiectului să existe apă înghețată.
Calculele cercetătorilor sugerează că temperaturile la care a fost expus obiectul sunt prea ridicate pentru ca gheața de apă să fi supraviețuit suficient timp în interiorul său.
Rezultatele pun sub semnul întrebării explicația bazată pe eliminarea vaporilor de apă, fără să stabilească definitiv natura obiectului.
Tocmai aceste incertitudini au deschis calea unei ipoteze mult mai neobișnuite.
Ipoteza care a atras atenția: obiectul ar putea fi sonda sovietică Phobos 1, dispărută în 1988
Astrofizicianul Avi Loeb, de la Universitatea Harvard, împreună cu cercetătorii Adam Hibberd și Adam Crowl, a analizat posibilitatea ca 1998 KY26 să nu fie un corp natural, ci un obiect construit de oameni.
Mai precis, cercetătorii au investigat asemănările dintre caracteristicile sale și cele ale sondei sovietice Phobos 1.
Aceasta a fost lansată în iulie 1988, în cadrul unei misiuni către Marte și satelitul său Phobos. La numai câteva luni după lansare, pe 2 septembrie 1988, controlorii misiunii au pierdut contactul cu sonda.
Potrivit explicațiilor publicate de Avi Loeb, defecțiunea a fost provocată de o comandă transmisă greșit de la sol, care a dezactivat sistemul de control al orientării. Sonda nu și-a mai putut menține panourile solare îndreptate către Soare, iar bateriile s-au descărcat.
De atunci, Phobos 1 nu a mai putut fi recuperată.
În analiza lor, cercetătorii au comparat traiectoria obiectului 1998 KY26 cu cea posibilă a sondei sovietice. Au examinat, de asemenea, dimensiunile, rotația și modul în care obiectul reflectă lumina solară.
Rezultatele au evidențiat câteva asemănări interesante.
Dimensiunea estimată a lui 1998 KY26 este comparabilă cu cea a unei sonde spațiale, iar suprafața sa reflectă aproximativ 52% din lumina solară, conform observațiilor prezentate de Loeb.
Cercetătorii au construit și un model tridimensional simplificat al sondei Phobos 1. Acesta a reprodus satisfăcător variațiile de luminozitate observate în opt seturi de măsurători ale obiectului cosmic.
Mai mult, calculele sugerează că presiunea exercitată de lumina Soarelui asupra corpului sondei și a panourilor sale solare ar putea explica accelerația non-gravitațională.
Analiza a fost comparată cu sute de observații astronomice și radar.
Loeb consideră că rezultatele oferă argumente pentru investigarea în continuare a ipotezei, dar recunoaște că asemănările nu demonstrează identitatea obiectului.
Prin urmare, posibilitatea ca 1998 KY26 să fie Phobos 1 rămâne o ipoteză științifică, nu o descoperire confirmată.
Există și cercetări care susțin o explicație naturală. Un studiu publicat în Astronomy & Astrophysics, bazat pe analiza luminii reflectate de obiect, indică proprietăți compatibile cu un asteroid stâncos, provenit probabil din regiunea interioară a centurii de asteroizi.
NASA intervine în dezbatere
Speculațiile legate de 1998 KY26 au ajuns și în atenția NASA.
Jared Isaacman, administratorul agenției spațiale americane, a abordat subiectul joi, 12 noiembrie 2026, într-o intervenție la emisiunea Fox & Friends, difuzată de Fox News.
Acesta a precizat că nu a văzut dovezi care să indice că obiectul ar fi altceva decât un asteroid și a transmis că nu există motive de îngrijorare în privința unui eventual impact cu Pământul.
„În primul rând, nimic nu este pe cale să ne lovească, vreau să fie foarte clar acest lucru. Nu am văzut nicio dovadă care să sugereze că acest obiect reprezintă o amenințare pentru planeta noastră sau că ar fi altceva decât un asteroid”, a declarat Jared Isaacman, potrivit Fox News.
Poziția exprimată de conducerea NASA contrastează cu interpretarea propusă de Avi Loeb și colaboratorii săi.
Deocamdată, dovezile disponibile nu permit stabilirea definitivă a naturii obiectului.
Misterul ar putea fi elucidat în 2031. O sondă japoneză se pregătește să studieze obiectul
O parte dintre întrebările care îi preocupă acum pe astronomi ar putea primi răspuns în 2031.
Agenția spațială japoneză JAXA pregătește întâlnirea sondei Hayabusa2 cu obiectul 1998 KY26, în cadrul unei misiuni extinse.
Hayabusa2 a devenit cunoscută după explorarea asteroidului Ryugu, de unde a colectat mostre pe care le-a adus pe Pământ în decembrie 2020.
După încheierea misiunii inițiale, agenția japoneză a decis să utilizeze combustibilul rămas pentru noi obiective de explorare.
Întâlnirea cu 1998 KY26 este planificată pentru iulie 2031 și ar putea oferi observații directe asupra formei, structurii și proprietăților sale.
Aceste date ar putea permite astronomilor să stabilească dacă obiectul este un asteroid neobișnuit, un corp cu activitate cometară sau, așa cum sugerează ipoteza lui Avi Loeb, o sondă construită de oameni.
Până atunci, 1998 KY26 rămâne unul dintre obiectele care ilustrează cât de multe întrebări pot ridica observațiile astronomice, chiar și atunci când este vorba despre un corp cosmic cu dimensiuni de numai câțiva metri.

































