Oamenii de ştiinţă care au analizat primele imagini obţinute prin intermediul Observatorului Vera C. Rubin au descoperit un asteroid gigantic care se roteşte în jurul axei sale cu o viteză record pentru dimensiunea pe care o are, transmite joi Live Science, care citează un studiu publicat miercuri în The Astrophysical Journal Letters.
Asteroidul cu caracteristici record, nume de catalog 2025 MN45, este mai mare decât majoritatea zgârie-norilor de pe Terra, având un diametru de 710 metri. Această rocă spaţială masivă încheie o rotaţie completă în jurul axei sale în aproximativ 113 secunde, fiind asteroidul major (de peste 500 de metri în diametru) cu cea mai mare viteză de rotaţie din câţi au fost descoperiţi până acum.
Acest studiu face parte dintr-o cercetare asupra asteroizilor care vizează îmbunătăţirea înţelegerii noastre asupra modului în care s-au format şi au evoluat aceste corpuri spaţiale mici.
Studiul este prima lucrare realizată cu date obţinute de Camera LSST a Observatorului Vera C. Rubin - cea mai mare cameră digitală din lume - care va scana în mod repetat cerul nopţii din emisfera sudică pe parcursul a 10 ani pentru a crea un film time-lapse fără precedent al Universului.
Asteroizii sunt în esenţă roci spaţiale mici, iar mulţi sunt rămăşiţe ale modului în care a apărut sistemul nostru solar la începutul istoriei sale de 4,5 miliarde de ani, înainte de evoluţia planetelor şi a lunilor. Prin urmare, studiind asteroizii, oamenii de ştiinţă pot afla cum s-a schimbat sistemul nostru solar de-a lungul timpului.
Oamenii de ştiinţă au descoperit 2025 MN45 folosind datele preliminare publicate de Observatorul Vera C. Rubin, care a dezvăluit deja mii de asteroizi necunoscuţi anterior în jurul sistemului solar după doar şapte nopţi de observaţii. (Studiul LSST de 10 ani nu a început încă oficial, dar se aşteaptă să înceapă în următoarele câteva luni.)
Rotaţia remarcabil de rapidă a asteroidului a entuziasmat echipa, deoarece oferă indicii despre compoziţia rocii străvechi. "Evident, acest asteroid trebuie să fie dintr-un material cu o rezistenţă foarte mare pentru a rămâne intact", a declarat Sarah Greenstreet, astronom asistent la Laboratorul Naţional de Cercetare Astronomică prin Optică-Infraroşu al Fundaţiei Naţionale pentru Ştiinţă, într-un comunicat remis Agerpres. "Ar avea nevoie de o rezistenţă de coeziune similară cu cea a rocii solide".
"Acest lucru este oarecum surprinzător", a adăugat Greenstreet, care conduce şi un grup de lucru despre obiectele apropiate de Pământ şi obiectele interstelare, "deoarece se crede că majoritatea asteroizilor sunt ceea ce numim asteroizi 'grămadă de moloz', ceea ce înseamnă că sunt formaţi din multe, multe bucăţi mici de rocă şi resturi care s-au coagulat sub gravitaţie în timpul formării sistemului solar sau al coliziunilor ulterioare".
În general, asteroizii cu rotaţie rapidă ar fi putut ajunge la această stare după o coliziune cu o altă rocă spaţială, a spus echipa de studiu. De asemenea, este posibil ca 2025 MN45 să fie o rămăşiţă a unui asteroid mult mai mare, care a fost distrus de un impact cosmic.
Majoritatea asteroizilor din sistemul solar se află în centura principală de asteroizi, dintre Marte şi Jupiter. Dar majoritatea asteroizilor cu rotaţie rapidă pe care astronomii i-au observat sunt mult mai aproape de Pământ, pur şi simplu pentru că sunt mai uşor de văzut, au remarcat autorii studiului. 2025 MN45 este un obiect din centura principală, unde majoritatea asteroizilor (deoarece sunt 'grămezi de moloz') trebuie să aibă nevoie de cel puţin 2,2 ore pentru a se roti pentru a evita fragmentarea. Orice se roteşte mai repede decât atât "trebuie să fie structural rezistent", au scris ei.
Acestea fiind spuse, 2025 MN45 nu este singurul obiect cu rotaţie rapidă din centura principală de asteroizi. Pe lângă 2025 MN45, primul set de date al lui Rubin include 16 asteroizi cu viteze mari de rotaţie, fiecare având o perioadă de rotaţie între 13 minute şi 2,2 ore, precum şi doi asteroizi ultra-rapizi cu viteze de rotaţie de mai puţin de două minute fiecare. Toţi aceşti asteroizi au, de asemenea, o lungime mai mare de 90 m, iar toţi asteroizii nou descoperiţi, cu excepţia unuia, se află în centura principală dintre Marte şi Jupiter.
Comentează