Premium
Valery Kuzmin, ambasadorul Extraordinar și Plenipotențiar al Federației Ruse în România, a vorbit despre evenimentele din Ucraina, tensiunile din regiunea Marea Neagră, dar și despre relațiile româno-ruse. Oficialul susține că nu există niciun motiv pentru care România să se îngrijoreze de situația din estul Ucrainei, cu excepția cazului în care, „din propria voință sau a aliaților săi strategici”, ea ar fi implicată într-un fel de - cităm din ambasadorul Rusiei - „aventură militară concepută de 'capetele fierbinți' din sediul NATO".
„Privind evenimentele din Ucraina și tensiunile din regiunea Mării Negre
Din păcate, cea mai vizibilă manifestare a cursului anti-rus al Washingtonului este izbucnire de tensiuni internaționale în diferite regiuni ale lumii. La urma urmei, Statele Unite au fost cele care, în mod deschis, fără să se ascundă, în 2014 au organizat, finanțat și gestionat activitatea „eroilor Maidanului”, – o violentă lovitură de stat în Ucraina. Scopurile proclamate la Maidan – dușmănia cu Rusia și aderarea la NATO, interzicerea completă a limbii ruse în țară, glorificarea complicilor ucraineni ai Germaniei naziste etc. – au fost respinse de locuitorii din Crimeea, care au votat pașnic și într-o atmosferă democratică pentru reunificarea cu Rusia. În același timp, aceste obiective au fost inacceptabile și pentru locuitorii din regiunile Donețk și Lugansk, care, în fața amenințării represaliilor de la Kiev, au fost obligați să ia armele. În acest sens, nu există niciun conflict la granița dintre Rusia și Ucraina: un conflict civil se desfășoară în interiorul statului ucrainean de mai bine de 7 ani care a luat deja aproximativ 15 mii, iar potrivit unor estimări peste 50 de mii de vieți.
În ultimă vreme, tocmai Kievul stârnește tensiuni pe linia de contact cu Republicii Populare Donețk și Lugansk: Misiunea Specială de Monitorizare din cadrul OSCE numai în luna martie a înregistrat transferul de arme grele care sunt interzise de Acordurile de la Minsk (aproximativ 300 de unități de artilerie și tancuri de calibru mare) în regiunea menționată. Bombardarea cartierelor pașnice din orașele și satele din Donețk de către forțele armate ucrainene s-a intensificat brusc. Civilii mor aproape în fiecare zi: copii, femei, bătrâni.
Conducerea Rusiei a subliniat în repetate rânduri că nu va permite masacrul populației civile din Donbass de către neo-naziștii de la Kiev. Iar această poziție se bucură de sprijinul majorității covârșitoare a rușilor, mai ales că aproximativ 500 de mii de locuitori ai Republicilor Populare Donețk și Lugansk au făcut o alegere liberă în favoarea cetățeniei ruse și au primit pașapoarte rusești.
Pe scurt, nu există niciun motiv pentru care România să se îngrijoreze de situația din estul Ucrainei, desigur, cu excepția cazului în care, din propria voință sau a aliaților săi strategici, ea ar fi implicată într-un fel de aventură militară concepută de „capetele fierbinți” din sediul NATO.
Perspectiva istorică asupra relațiilor româno-ruse
Rusia și România, într-adevăr, au multe în comun. După cum menționa remarcabilul diplomat român N.Titulescu, „prietenia româno-rusă este înrădăcinată în istoria ...”. În cartea sa „Politica externă a României” el a scris: „Istoria arată că Rusia a fost întotdeauna aliatul, iar nu dușmanul României”. Vor fi oameni care vor spune că a fost cu mult timp în urmă: N. Titulescu, spun ei, a murit înainte de al Doilea Război Mondial. Drept răspuns, aș cita un singur fapt, deși există multe astfel de fapte. Tocmai URSS a adăugat în 1944 în textul acordului de armistițiu între puterile aliate, adică Națiunile Unite, și România (care, permiteți-mi să vă reamintesc, luptase împotriva Uniunii Sovietice timp de 3 ani de partea Germaniei naziste) o frază despre revenirea Transilvaniei sub controlul României. Deja la începutul secolului XXI, când perspectiva aderării României la NATO a devenit destul de evidentă, Rusia a semnat în 2003 cu acesta Tratatul privind relațiile prietenești și de cooperare, mizând pe păstrarea și dezvoltarea relațiilor de bună vecinătate reciproc avantajoase.
În afară de politică, există și legături economice destul de voluminoase ca și rudenie spirituală datorită apartenenței la Ortodoxia mondială, tradițiile îndelungate ale relațiilor culturale și umanitare și multe altele.
În același timp, sunt nevoit să recunosc că, în calitate de catolic care dorea să fie mai catolic decât Papa, România își interpretează obligațiile de coaliție în cadrul NATO într-un mod deosebit. Astfel, în formula NATO, care este foarte controversată din punctul nostru de vedere - „descurajare și menținerea dialogului cu Rusia” - accentul se pune pe prima parte. Cu toate acestea, Rusia își confirmă invariabil disponibilitatea pentru un dialog bazat pe respect reciproc. În același timp, subliniem că un dialog „dintr-o poziție de forță”, în limbajul ultimatumurilor, pentru noi ca stat suveran și autosuficient este cu siguranță inacceptabil.
Înțelegem îngrijorarea multor români cu privire la situația tensionată dintre Washington și Moscova. Trebuie să spun că vinovatul în degradarea fără precedent a relațiilor ruso-americane a fost noua administrație a Casei Albe condusă de președintele J.Biden. Motivele sunt aceleași: încrederea că se poate vorbi cu Rusia dintr-o poziție de forță, căutând să-i „schimbe comportamentul”, contrar propriilor sale interese naționale legitime. O astfel de politică este complet lipsită de perspectivă și își demonstrează ineficiența de mai bine de două decenii.
Permiteți-mi să vă dau un exemplu. Rusia este destul de activă în comerțul cu România la capitolul resurselor energetice, iar pe o scară paneuropeană mai largă de mai multe decenii Rusia a dobândit după merit o reputație de partener de încredere în acest domeniu. Astă este motivul care provoacă nemulțumiri deosebite la Washington, care încearcă să impună europenilor gazul de șist lichefiat mult mai scump și, în acest scop, ar dori să împiedice finalizarea construcției gazoductului Nord Stream 2 în Marea Baltică.
Trebuie să-i dezamăgesc pe strategii de la Washington, Rusia deja furnizează peste 20 de milioane de tone de gaz natural lichefiat pe piața europeană, ceea ce reprezintă aproximativ 20% din consumul de gaze în Uniunea Europeană, la un preț foarte competitiv. Companiile noastre sunt capabile și intenționează să mărească volumul de livrări", a spus Valery Kuzmin, ambasadorul Rusiei la București.
