De mai bine de o sută de ani, sistemul stelar V Sagittae îi fascinează pe astronomi prin comportamentul său neobișnuit și luminozitatea neobișnuit de puternică. Aflat la aproximativ 10.000 de ani-lumină distanță, acest sistem binar pare să se apropie de un moment culminant al existenței sale, o explozie de proporții cosmice care, potrivit specialiștilor, ar putea fi observată cu ochiul liber, chiar și în plină zi, de pe Pământ.
Fenomenul anunță o coliziune spectaculoasă între cele două stele care compun sistemul, una dintre ele fiind o pitică albă ce atrage materia companionului său până la punctul critic al unei fuziuni explozive. Dacă predicțiile se confirmă, omenirea ar putea fi martoră la una dintre cele mai impresionante manifestări stelare din era modernă.
V Sagittae se află în constelația Săgeții (Sagitta) și, la o primă vedere, pare un sistem tipic, format dintr-o pitică albă și o stea de secvență principală. Pitica albă, un corp ceresc minuscul și extrem de dens, atrage materie de la vecina sa prin forța gravitațională.
Acest proces este des întâlnit în sistemele binare strânse și, de obicei, duce la explozii numite nove. Când gazul acumulat atinge condiții extreme, fuziunea nucleară se declanșează brusc, amplificând enorm luminozitatea piticei albe. Însă V Sagittae nu se comportă conform așteptărilor.
În loc să producă erupții luminoase de scurtă durată, ea menține de mult timp o strălucire anormală, oscilând între magnitudinea 10 și 13 – o intensitate invizibilă cu ochiul liber, dar surprinzătoare pentru un astfel de sistem.
Descoperire făcută în 1902
Descoperită în 1902, steaua continuă să îi pună în dificultate pe specialiști și astăzi. Peste un secol de observații, consemnate în arhivele astronomice, au arătat că rata de transfer de materie între cele două stele pare să crească exponențial.
La început, o ipoteză sugera că cele două corpuri cerești ar putea fuziona până la sfârșitul secolului XXI, creând o stea mai strălucitoare decât Sirius, cel mai luminos astru de pe cerul nopții.
Această teorie avea însă un dezavantaj major: implica o transformare spectaculoasă, dar fără o explozie veritabilă. O astfel de fuziune ar fi dat naștere unui nou obiect stelar, nu unei supernove, un scenariu fascinant care totuși lăsa o serie de observații neexplicate.
Recent, o echipă internațională, condusă de Dr. Pasi Hakala de la Universitatea din Turku și susținută de Dr. Phil Charles de la Universitatea din Southampton, a propus o nouă interpretare.
Folosind datele obținute cu ajutorul Telescopului Foarte Mare (VLT) din Chile, cercetătorii au detectat un inel de gaz care înconjoară sistemul.
Acest inel, format deoarece pitica albă nu poate absorbi toată materia pe care o primește, emite o luminozitate intensă și generează vânturi stelare extreme. Aceste caracteristici explică, în sfârșit, de ce V Sagittae este mult mai strălucitoare decât alte sisteme similare.
O altă consecință importantă este că masele celor două stele fuseseră probabil supraestimate. Conform noului studiu, masa lor combinată nu ar depăși de 2,1 ori pe cea a Soarelui, o valoare mult sub estimările anterioare.
Într-un viitor relativ apropiat la scară astronomică, adică în deceniile sau secolele următoare, pitica albă din V Sagittae ar trebui să acumuleze suficientă materie pentru a declanșa o nouă explozie de tip novă.
De această dată, luminozitatea ar putea deveni suficient de intensă pentru ca steaua să fie vizibilă cu ochiul liber, chiar și din zonele parțial afectate de poluarea luminoasă. Însă adevărata culminare a spectacolului va veni mai târziu.
O supernovă de o intensitate excepțională
Potrivit Dr. Jorge Rodríguez-Gil, de la Institutul de Astrofizică din Insulele Canare, atunci când cele două stele se vor ciocni, ele vor produce o supernovă de o intensitate excepțională.
Vizibilă chiar și în plină zi de pe Pământ, această supernovă ar marca un eveniment astronomic de o raritate extremă: galaxia noastră nu a mai fost martora unei supernove observabile de aproximativ patru secole.
Potențiala explozie a V Sagittae captează atenția cercetătorilor și a pasionaților de astronomie din mai multe motive. În primul rând, aspectul spectaculos al evenimentului. A vedea o supernovă cu ochiul liber de pe Pământ este un privilegiu rar, ce se întâmplă doar de câteva ori pe mileniu.
Dacă acest lucru se va întâmpla, steaua ar putea străluci la fel de puternic ca un astru major al cerului nocturn, sau chiar să fie vizibilă în plină zi, oferind omenirii un spectacol grandios. Dar interesul nu este doar estetic, scrie curiozitate.ro.
Observarea evoluției V Sagittae în timp real reprezintă o oportunitate științifică extraordinară. Acest sistem servește drept un laborator natural pentru a rafina modelele noastre despre viața și moartea stelelor.
Înțelegerea modului în care o pitică albă interacționează cu partenera sa și cum un astfel de cuplu ajunge să explodeze într-o supernovă îmbogățește cunoștințele noastre despre mecanismele fundamentale ale Universului.
În cele din urmă, V Sagittae ne reamintește cât de mult diferă scalele de timp astronomice de percepția noastră umană. Când oamenii de știință vorbesc despre un eveniment „iminent”, acesta se poate referi, în realitate, la decenii sau chiar secole.
Această diferență de temporalitate subliniază răbdarea necesară în astronomie, unde unele descoperiri depășesc cu mult durata unei vieți umane. Nimeni nu poate prezice cu exactitate când V Sagittae va atinge punctul de cotitură. Poate în cincizeci de ani, poate în două sute.
Dar un lucru este cert: așteptarea va fi răsplătită. Pentru prima dată în secole, Pământenii ar putea fi martorii unei supernove galactice care, pentru câteva zile sau săptămâni, va deveni unul dintre cele mai luminoase obiecte de pe cer.
Între timp, telescoapele din întreaga lume vor continua să monitorizeze această stea capricioasă, pentru a nu rata niciunul dintre pașii care vor preceda acest final spectaculos.
Comentează