Premium
Nu pentru că aveau nevoie de o zi dedicată lor, dar s-a decis, undeva prin 1977, chiar la ONU, ca în fiecare zi de 8 martie, an de an, tot mapamondul, să sărbătorească Ziua Internațională a Femeii. Desigur, pe atunci nu se știa ceea ce trăim în zilele noastre, cele în care ”femininul” este pe cale de dispariție pentru că, nu-i așa?, trebuie să facem loc non-binarului.
Dacă răsturnăm cifra 8 obținem infinitul, iar martie este luna în care natura revine la viață, se naște totul. Femeia și doar femeia este născătoare de viață, dar, tot ea este și cea mai oprimată.
Se cuvine, deci, în această zi, nu doar să le mulțumim femeilor pentru că existăm și că există, dar, mai ales, să le cerem iertare.
Să le cerem iertare pentru că permitem să fie ”carne vie”. România deține recordul european în materie de trafic de persoane de sex feminin, fără ca vreun guvern să pună asta în to do list, în ciuda cazurilor care au cutremurat nu doar o dată țara, ci întreg continentul european prin tragismul lor.
Să le cerem iertare pentru că au ajuns să fie batjocorite de judecători care au împărțit strâmb dreptatea, atunci când au fost maltratate, violate sau ucise.
Să le cerem iertare pentru că au chemat să fie salvate de poliție, dar a fost în zadar.
Să le cerem iertare pentru că au sunat la pompieri, dar nu au mai fost salvate din cauza dezinteresului, dezorganizării și bătăii de joc.
Să le cerem iertare pentru că deși multe dintre ele sunt doar niște copile, ajung să fie mame la vârste atât de fragede, fără ca societatea să reacționeze concret în vreun fel, dincolo de mirările trecătoare.
Să le cerem iertare pentru că le hărțuim, zi de zi, la școală, în universități, în spitale sau școli, în companii sau instituții ale statului, pe stradă sau în cluburi, pe plajă sau în parc.
Să le cerem iertare pentru fiecare palmă sau pumn pe care l-au primit.
Să le cerem iertare pentru că au salarii mai mici doar pentru că sunt femei, deși au același loc de muncă și aceleași condiții ca noi, bărbații.
Să le cerem iertare pentru că nu pot să meargă cu cărucioarele cu copiii noștri pe trotuarele pline de mașini.
Să le cerem iertare că toate înjurăturile le vizează.
Să le cerem iertare pentru că le-am promis alocații mai mari pentru ele și copiii lor, dar nu ne-am ținut de cuvânt.
Să le cerem iertare pentru că le-am mințit că vor avea pensia mai mare.
Să le cerem iertare pentru că le obligăm să facă mai multe decât facem noi.
Să le cerem iertare că partidele care au ca propagandă și egalitatea de gen au trimis doar o femeie în Guvern și extrem de puține în Parlament.
Să le cerem iertare că nu se vor mai numi mamă, ci părinte 1 sau părinte 2, în funcție de țară.
Să le cerem iertare pentru că nu le oferim condițiile pentru ca unele dintre ele să devină mame, Guvernul României neavând, de la intrarea în marea eră a capitalismului, niciodată un plan național de natalitate.
Trebuie să le cerem iertare! Iertare și pentru că tot noi le vom ucide. Vom ucide femininul pentru a face loc noilor tipuri de genuri. Să le cerem iertare și pentru că, nu-i așa, probabil că peste nu mult timp, Ziua Internațională a Femeii va reprezenta un eveniment ce îi va deranja atât de mult pe unii încât se vor simți discriminați și vor cere eliminarea ei.
