Se presupune că prețurile gazelor naturale de pe „tablourile de bord” ale burselor de valori își trag în prezent impulsul din practici speculative, fără ca vreo modificare corespunzătoare să fi avut un impact asupra „datelor fundamentale” ale pieței, și rămâne neclar în ce măsură, profunzime și amploare vor avea loc acestea, scrie energypress.gr.
În special, fluctuația prețurilor gazelor naturale – luând ca exemplu TTF – reflectă și confirmă natura sa „bursieră” ca marfă globală cu o existență distinctă între bursă și mediul natural.
Inițial, conflictul militar dintre Israel, SUA și Iran, cu flăcările războiului răspândindu-se tot mai mult în regiune, provoacă perturbări serioase pe piețele de petrol și gaze naturale, cea mai mare problemă fiind însă identificată în cazul GNL, în urma deciziei Qatarului de a suspenda, în baza statutului de „forță majoră”, producția și livrarea de mărfuri.
Trebuie menționat că Qatarul este al doilea cel mai mare exportator de GNL din lume, după SUA, reprezentând aproximativ 20% din capacitatea globală de lichefiere și cu o
„performanță” la export în 2025 de aproximativ 81 de milioane de tone metrice la nivel mondial.
Slăbiciunea capacității de producție
Dificultatea în cazul GNL-ului în raport cu petrolul, așa cum explică actorii de pe piață, constă în incapacitatea de a înlocui cantitățile care vor dispărea, întreaga „întreprindere” bazându-se mult mai mult pe durata crizei și pe intensitatea nevoilor care vor apărea pe parcurs.
Petrolul prezintă o anumită flexibilitate, alte țări producătoare putând umple „deficitul” care va apărea, ceea ce nu se poate întâmpla într-un mod similar în cazul GNL-ului, unde capacitatea de producție globală nu este capabilă să „depășească” un astfel de deficit.
În acest context, datele concrete ale pieței GNL, așa cum explică aceleași surse, prevăd un deficit de adecvare în scenariul în care criza durează mult timp, cu diferența însă că aceasta nu se întâmplă acum, astfel încât ar avea ulterior un efect „catalitic” asupra formării prețurilor.
„Fereastră” de oportunitate
Fluctuația prețurilor gazelor naturale, într-o anumită analogie cu ceea ce am văzut în perioada crizei energetice, odată cu scăderea bruscă a fluxurilor de gaze rusești, încearcă să exploateze „fereastra de oportunitate” care apare în condițiile actuale ale unui anumit dezechilibru între cererea și oferta de GNL, cu impactul corespunzător asupra prețului final.
Cu alte cuvinte, se pregătesc terenul pentru ca noi să vedem fenomene similare cu perioada crizei energetice, când încărcăturile spot și-au schimbat cursul pe mare pentru a ajunge la un ofertant mai bun. Aici, piețele asiatice, așa cum comentează surse familiarizate cu situația, par dispuse să „plătească mult” pentru gazele naturale, „obligând” celelalte piețe să urmeze cursa prețurilor în condițiile și pe baza unei mărfuri globale.
Piața bursieră și lipsa de competență
Este demn de remarcat faptul că acest comportament, așa cum s-a menționat mai sus, nu apare în prezent pe baza dimensiunilor reale ale pieței, ci mai degrabă ca o continuare a tendințelor pieței bursiere. Acest lucru se datorează faptului că, așa cum explică directorii din industrie cu cunoștințe despre piața GNL, situația actuală include încărcături rezervate pentru martie și aprilie la prețurile anterioare, fără ca în prezent să fie înregistrate riscuri sau îngrijorări în serviciul lor.
În plus, cererea este limitată în timp, odată cu consumul mare rămas în urma iernii, care în alte circumstanțe ar fi multiplicat presiunea asupra pieței, întregul joc fiind modul în care războiul din Orientul Mijlociu și ceea ce are loc în jurul lui se vor reflecta pe tabloul Bursei de Valori.
Cauza „fundamentală” a lipsei de adecvare va apărea, așa cum adaugă aceleași surse, atunci când reaprovizionarea instalațiilor de stocare a gazelor naturale va fi pusă pe „ordinea de zi”, unde, dacă criza continuă, se va traduce și în prețurile combustibililor, reflectând atât deficitul resursei, cât și perturbarea generală a întregului lanț de aprovizionare.
Comercianții stabilesc prețurile
Deocamdată, așa cum subliniază aceleași surse, fluctuația extremă - comparativ cu perioada precedentă - „în sus și în jos” a prețurilor de pe TTF reflectă „așteptări” și estimări privind cursul pieței, instantaneul de ieri al scăderii prețurilor sub 50 de euro pe megawatt-oră termic indicând abordarea conservatoare a traderilor conform căreia criza nu va dura și, prin urmare, nu există o strategie validă de cumpărare a unui contract futures astăzi pentru a-l vinde ulterior la un preț mai mare.
Cu alte cuvinte, traderii „prevăd”, deocamdată, că această criză va fi ținută sub control într-un interval de timp rezonabil, deoarece altfel ar încerca să speculeze prețul, cumpărând „frenetic” și scump astăzi pentru a vinde mai scump mâine și poimâine.
Astfel de „mostre”, așa cum au raportat directorii din industrie care monitorizează piețele, nu apar în prezent, abordările de bază convergând spre formulări de genul „este pur și simplu o problemă de fonduri”, „este complet un joc în acest moment”, „prețul nu reflectă deficitul sau adecvarea combustibilului”, „este bucuria comerciantului, oricine are capacitate acum se va descurca foarte bine”, fără a nega, desigur, potențialul întregii afaceri.
Mixul energetic și sursele de energie regenerabilă
În cazul Greciei, ca în majoritatea țărilor care mențin o pondere ridicată a gazelor naturale în mixul lor energetic, spațiul de reacție pare limitat, cel mai probabil scenariu fiind că orice „vârfuri” de preț pe piața internă a gazelor naturale și, prin extensie, a energiei electrice, vor fi încorporate și „asimilate”.
Această problemă constituie o problemă paneuropeană, evidențiind în același timp „vulnerabilitatea” combustibilului importat în comparație cu sursele de energie interne, în timp ce, în cazul Europei, sursele de energie interne, la scară largă, sunt Surse de Energie Regenerabilă.
În acest context, așa cum subliniază surse de pe piață, Uniunea Europeană, în perspectiva viitorului summit, ar trebui să examineze mai amănunțit și în conjuncție cu problema securității energetice și a surselor regenerabile de energie (SRE), ținând cont de faptul că astăzi și-a limitat expunerea la combustibilii importați, crescând în același timp ponderea SRE. Accelerarea tranziției energetice și în special a stocării energiei electrice ar putea constitui un „răspuns”, posibil nu imediat în contextul crizei din Orientul Mijlociu, dar cu siguranță cu un orizont pe termen mediu-lung.
Comentează