Publicarea documentarului „Justiție capturată” de către Recorder a produs, în doar câteva zile, una dintre cele mai ample reacții publice generate de un demers de presă din ultimii ani. Filmul, construit cu ritm cinematografic și o poveste tensionată despre felul în care ar funcționa mecanismele de influență din instanțe, a declanșat proteste, poziționări politice și instituționale, dar și o dezbatere intensă în interiorul profesiilor juridice. Voci din lumea dreptului – magistrați, avocați și profesori universitari – o privesc ca pe o formă de manipulare, acuzând lipsa echilibrului și a rigoarei metodologice.
Una dintre cele mai dure analize îi aparține avocatului Radu Chiriță, profesor la Facultatea de Drept a Universității Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca, care publică un text amplu și tranșant despre modul în care a fost realizat filmul, despre credibilitatea persoanelor intervievate și despre efectele pe care le poate avea o investigație construită „pe proiect”, cum o numește el, asupra independenței judecătorilor. Intervenția sa este semnificativă nu doar pentru tonul direct, ci și pentru faptul că vine din partea unui specialist în drept penal și procedură, obișnuit să vadă mecanismele justiției din interiorul lor, dar și să critice excesele sistemului. Textul său, în care elogiază realizarea tehnică a filmului, dar demontează pe rând premisele jurnalistice ale acestuia, oferă un contrapunct necesar într-o dezbatere în care emoția riscă să sufoce argumentele.
Mai jos, articolul integral publicat de Radu Chiriță:
Normal că m-am uitat şi io la filmul lu’ Recorder. O să încep cu laudele. Bre, foarte bine făcut filmul, regizoarea (chiar, di ce nu îi apare numele la generic?) îi foarte bună! Oliver Stone ar fi chiar invidios. Are şi muzică, imagini bine alese, unghiurile bune, montajul grozav, fain făcut. Te bagă în poveste, trăieşti cu personajele, iar la final obţine emoţia pe care şi-a propus-o. Foarte fain făcut, sincere felicitări, fără mişto. E un progres uriaş de la „am găsim o valiză cu documente ale Tel Drum pe un câmp lângă Bucureşti” la filmul difuzat ieri. Bravo, tati!
Păcat că e ficţiune, bazat pe anumite fapte reale. Dacă l-ar fi prezentat ca film de ficţiune, era de Oscar. Dacă l-ar fi prezentat ca film de propagandă, era de premiul Gopo. Dacă l-am prezentat ca jurnalism, e o mizerie. Jurnalismul trebuie să caute adevărul sau, în cazul interviurilor, să prezinte viziunea unei persoane. Atunci când însă jurnalismul face propagandă sau lucrează pe „proiect”, ăla nu e jurnalism, e o mizerie, oricât de reuşită ar fi tehnic.
Filmul ăla a provocat o reală emoţie unei mulţimi uriaşe de oameni de bună credinţă, care nu aveau cum să îl rateze. Din senin, odată ce a fost publicat filmul, a fost distribuit cu o viteză ameţitoare, pus pe site-urile de ştiri (teoretic concurente, care nu ar trebui să promoveze produsul altuia), dat la televizor (WTF) etc. În 24 de ore l-a văzut şi ăla pe care toate rahaturile pe care le folosim îl targhetează doar pe păcănele, poze cu căţei şi pariuri. Toţi l-au văzut şi, cum imensa lor parte nu ştiu nimic despre cum funcţionează lucrurile, toţi au luat concluziile de bune, toţi cred că Panioglu e victima torţionarilor, nu cea mai isterică judecătoare pe care a văzut-o vreodată o sală de judecată. Toţi cred că Bologa e urmaşul lui Vlad Tepeş pe acest pământ sfânt, nu procurorul dat afară de la DNA Cluj şi trimis la Zalău pentru că nu era în stare de nimic, în afară de legendara „Bună dimineaţa, votca taie greaţa!”. Toţi cred că Savonea e Satana, nu omul care a făcut cât de ordine în ceea ce era cea mai dementă instanţă din ţară, Curtea de Apel Bucureşti.
Ăia de bună credinţă care o să citiţi ce scriu eu mai jos – deşi nu cred că o să mă dea TVR pe primetime şi nici Hornews – respiraţi de două ori şi gândiţi. Dincolo de întrebările evidente, di ce apare fix acu un film care era gata de acum câteva luni, cum dracu o ajuns să fie atât de difuzat cu viteza asta uluitoare, peste filme la fel de bine făcute, unele de la aceeaşi casă de producţie etc., mai sunt câteva mai greu de sesizat.
Prima este e simplă: bre, voi aţi văzut că ăştia nu or intervievat deloc pe nimeni „din partea aialaltă”? Înţeleg că Savonea a refuzat să vorbească cu ei, dar dacă chiar vroiau sigur găseau vreunul să apară cu gluga în cap să spună că nu e chiar aşa. Şi să laşi spectatorul să decidă pe cine crede. Atunci când prezinţi doar o parte a unei poveşti, se numeşte propagandă greţoasă, nu jurnalism. Când prezinţi doar o parte a poveştii, pe care o repeţi obsesiv, nu faci decât să urmezi sfaturile maeştrilor Hermann Goering sau Ilia Ehrenburg. Bre, şi presa rusă face fix acelaşi lucru pe care l-a făcut Recorder, e fix acelaşi mod de operare.
A doua: voi aţi văzut pe declaraţiile cui se bazează concluzia că Savonea o furat justiţia şi o vândut-o la pesedeu? Hai să vedem, în ordinea agresivităţii.
Cea mai vehementă e doamna Panioglu. Dacă Recorder vrea să facă un film de groază, se poate apuca să facă interviuri cu orice persoană care a avut procese la judecătoarea asta. Nu zic de soluţii, zic de atitudinea din sală, de isteriile constante, de lipsa echilibrului şi a lucidităţii. Io am văzut foarte multe în sălile de judecată, dar atitudine ca la şedinţele acestei doamne, nu am văzut. La un dosar am renunţat după o singură şedinţă de judecată, că nu avea niciun rost. Nu mă credeţi pe mine pe cuvânt, întrebaţi pe oricine, că nu cred că vă spune altceva. Aia merita să fie exclusă din magistratură doar pentru asta. Uneori, ura asta a ei faţă de lume răbufnea şi în hotărâri, nu doar în comportamentul din sală. Nu dau exemple, că lungesc textul ăsta prea mult, şi nu am talentul regizorului de la Recorder să ţin omul lipit în scaun două ore. Poate altădată, când o să scriu o carte. Oricum, e o judecătoare dată afară de mai multe ori. Normal că e frustrată.
Al doilea e Bologa. Şi pe el l-au dat afară. De două ori. Odată de la DNA Cluj şi apoi, întors dracu ştie cum în funcţie de şef, prin neprelungirea mandatului. Normal că e supărat. La fel e şi procurorul militar de la Cluj, ăla pe care l-au trimis de acolo după ce făcuse percheziţii la DNA. Nu ştiu de ce, al şaselea simţ, pe ăsta îl cred. Nici nu o zis alte mizerii, numa că o fost uşuit aiurea de acolo pentru că o supărat ceva băieţi, ceea ce pare să fie adevărat.
Vine apoi dl. procuror Sandu. Ăsta e ăla care când a fost condamnat Robert Roşu punea pe net glumiţe cu avocaţi în cătuşe, omul e un simbol al echitabilităţii procedurii. El se lăuda acum ceva vreme că a ţinut arestat un om 5 luni, deşi nu avea probe, până i-a dat clasare. Problema nu e că s-a întâmplat asta, se mai întâmplă, problema mea e că se laudă cu asta. Tot el spunea, atunci când a apărut înregistrarea cu Ardelean şi ceilalţi în timp ce discutau despre cum să pună ei presiune pe judecători, că nu vede nicio problemă în asta (apropos, ăştia de la Recorder pe Ardelean sau Man cum de i-aţi ratat la interviuri?).
Mai este judecătorul ăla de la Giurgiu, am uitat cum îl cheamă. Ăla se plânge că a fost detaşat, deşi a fost de acord cu detaşarea, că altfel nu se poate, şi apoi se plânge că nu s-a prelungit detaşarea, deşi ştia că e pe 6 luni. Ştiu că de regulă detaşările astea sunt urmate de transfer, dar nu chiar de fiecare dată, mi se pare că cam multă victimizare pentru că nu ţi-a prelungit cineva o detaşare, că nu o fost transfer. Omul o spus şi o chestie care nu ştiu cum o scăpat la montaj şi care e adevărată „până la urmă independenţa ţine de tine”. Deja o sărit CAB să ne sugereze că omul e acoperit de la doişunsfert. Un pic ca jegoasă replica, după gustul meu.
Să ne înţelegem. Nu am nimic cu acei oameni, poate cu excepţia doamnei judecător pensionar. E dreptul lor să îşi spună o părere, o experienţă etc. Dar ea este subiectivă, marcată de evenimente care nu le-au convenit. Am ceva cu cei care au făcut filmul. Dacă vrei să faci documentar, atunci arată şi cealaltă parte, pentru ca spectatorul să îşi facă o părere a lui, nu îi băga pe gât o părere.
Cea mai aspră este dna. Şerban, cică expert anticorupţie. Io de câte ori văd brandingul ăsta, mă tot întreb, cum dracu ajungi expert în anticorupţie? Ce faci pentru asta, să primeşti titlul ăsta? Că io numa pe doamna asta o ştiu de expert în domeniul ăsta şi pe Ceaşescu (salut, boss, toate bune?) care e numa pe anticorupţie, nu cred că e expert, că nu are vocabular de expert. Serios, cine dracu e doamna asta şi ce slujbă a avut ea înainte să fie expert, că jur că nu ştiu? În fine, doamna expert le bagă la greu, cu aer sfătos, şi se aşteaptă ca toţi să o credem pe cuvânt. E ca şi ăia care se uită doct la noi de pe ecranul teveului şi ne explică cum Trump, Putin, Macron sau alţii confiscă America, Rusia sau Europa. Pe vremea mea le spunea băgători în seamă, iar părerea lor avea valoarea unei înghetaţe la Polul Nord.
Mai sunt ăia doi anonimi, care nici măcar nu spun nimic senzaţional. Sau spun unele chestii normale cu vocea ca şi cum ar fi senzaţional. Gen că ăsta de e şef de la DNA vrea să ştie ce dosare sunt pe punctul să înceapă. Ce dracu e ilegal aici nu-mi dau seama? Că cică aşa ceva nu s-a mai văzut… Frate, pe vremurile de aur la care se face trimitere cu nostalgie, ştia nu doar doamna procuror şef, ci şi femeia de serviciu de la serei când se cereau mandate. Pare că e atât de puternică doamna de la DNA că dacă nu îi dă şefu număr de dosar repede, ea înţelege să o lase moartă şi o chiar lasă moartă.
Cam atât. Pe doamna Chiş nu o mai bag în discuţie, că ea nu zice nimic de rău. Spune doar o părere despre cum ar trebuit reformat CSM-ul, chestia care ar putea fi discutată. Mă mir că lipseşte Dănileţ, care chiar se putea plânge că l-or dat afară aiurea numa că era karatist pe Tik Tok, ceea ce o fost naşpa.
Pe scurt, reţeta o fost simplă: se iau 5 oameni supăraţi că sunt daţi afară, care vor spune inevitabil mizerii, se mai pun doi cu cagulă care nu spun de fapt nimic dar faptul că au cagulă şi voce schimbată indică că spun chestii grave, plus un băgător de seamă şi iese Oscarul. Repet, se putea mai bine, puteau fi ascultaţi şi Deca, Man, Ardelean, Portocală, alţi eroi.
La asta se adaugă nişte ştiri gen X a fost achitat, X s-a prescris etc. Singura chestie care pare să fie cumva dubioasă acolo e parcursul dosarului lui Vanghelie, dar am văzut acelaşi parcurs în zeci de dosare, care nu aveau niciun impact. Pur şi simplu, din cauza pensionărilor şi a promovărilor repetate, completele se schimbă ca şosetele. Şi la Vanghelie însă, să mă ierte Dzeu…. Aia prescrisă cred că era din 2007, iar dosarul a ajuns la CAB în 2021. Pe restul l-au achitat.
În rest, o grămadă de aberaţii. Tot zice de Popoviciu… Frate, Curtea Supremă din UK (repet, curtea supremă din ţara care a inventat justiţia) a spus că procesul omului din România a fost inechitabil. Că a fost judecat de un judecător care juca poker cu denunţătorii. Dar, da, desfiinţarea acelei hotărâri este un abuz a lui Savonea. E de manual de dezinformare. Când faci jurnalism real, te uiţi şi de sunt unii achitaţi etc.
Filmul ăla însă nu face decât să ventileze maxim cea mai naşpa idee: orice om acuzat este vinovat. Dacă nu este condamnat, este pentru că a „scăpat” fie prin corupţie a instanţelor, fie că a avut noroc, fie pe „chichiţe avocăţeşti”. Întărirea acestei idei în mintea publicului este cea mai sovietică chestie din lume, iar faptul că se tot ventilează e oribil.
Ăsta e un atac grav şi masiv la independenţa justiţiei penale, nu faptul că şefu de la DNA vrea să ştie pe cine ascultă procurorii lui. Şi mă tem că e parte a unui proiect mai amplu. De ceva vreme, volumul şi intensitatea atacurilor la adresa achitărilor a crescut, de ceva vreme Savonea e prezentată ca inamicul public număr unu, de ceva vreme se forţează proteste la ICCJ pentru ceva ce nimeni nu pricepe foarte exact. În esenţă, pentru că judecătorii din “presa reformistă”, cei care ştiu drept cam câtă botanică ştiu eu, care ştiu ce este în dosar, care au audiat martorii, care au citit mii de hotărâri judecătoreşti, au decis că unu e vinovat, iar instanţa lui Savonea a decis altfel. Iar mizeria aia de film nu face decât să pună cireaşa pe tortul ăsta şi să confirme că toţi ăia sunt vinovaţi, toţi judecătorii care nu dau soluţiile care trebe sunt corupţi, puşi de Savonea judecători în completul C3 de la Tribunalul Brăila să îl achite pe X.
Chestia asta e o bombă în sistemul de justiţie. Nu spun că nu are probleme, unele mari. Nu spun că nu există corupţie. Nu spun că anchetarea corupţiei merge bine, pentru că merge prost. Nu spun că uneori CSM-ul nu o dă de gard. Cred că trebuie o discuţie serioasă despre lucrurile care nu merg sau care merg prost. Dar filmul ăsta nu deschide o discuţie, filmul ăsta închide o discuţie care nu a existat. Filmul ăsta pune o presiune uriaşă pe judecători. Ştiu că dna Savonea o să reziste la ea, că o trecut prin altele, dar nu ştiu dacă sute de judecători vor rezista la presiunea asta.
Sper că da. Sper că nu vor uita opţiunea pe care o transmite filmul: înainte de 2015 era mai bine. Era atunci când DNA asculta 70% din judecători preventiv. Era atunci când judecători mergeau la SRI să facă ştudii de securitate. Era atunci când Dumbravă mergea să dea consultanţă judecătorilor de la ICCJ. Era atunci când avocaţi de oficii eşuaţi, intrau în magistratură făcea rutiere trei ani şi apoi ajungeau şefi la decapat oameni la DNA Braşov sau Oradea. Era atunci când candidaţi la prezidenţiale erau acuzaţi penal şi pierdeau alegerile, iar apoi erau achitaţi fără ca cineva să răspundă la vreo întrebare.
Aia e cealaltă opţiune pe care ţi-o oferă filmul ăla. Realitatea de azi nu e roză şi nu e perfectă. Dacă vrem să progresăm ca societate, unele chestii trebuie corectate. Poate rolul CSM-ului trebuie regândit, aşa cum spunea dna. Chiş. Poate detaşările trebuie limitate sau oprite. Poate şef la DNA trebuie să fi altul. Astea se pot discuta.
Altele nu. „Confiscarea” justiţiei de către dna. Savonea e însă o aberaţie. Demiterea unor şefi de instanţe pe motiv că unele din hotărârile acelei instanţe nu sunt populare e un cretinism. Analiza unor sentinţe date de ICCJ de către oameni care nu ştiu drept e un cretinism social. Reformiştii care vor să fie cum o fost, sunt conservatori, nu reformişti, dă-o dracu…
Aş mai avea de scris o grămadă. Aştept ca Recorder să facă filmul de propadandă inversă. Până atunci, hai mai bine să ne întoarcem la dezbateri despre fotbal. Iar ca societate să discutăm despre justiţie ca sistem şi, dacă ajungem la concluzia că sunt chestii de schimbat, să o facem. Dar nu pentru că nişte băieţi au făcut un film.
PS. Acum văd că este o conferinţa de presă la CAB, în care se exprimă şi opinii de susţinere a filmului. Mi se pare foarte bine, măcar să începem să discutăm real şi nu pe bază de propagandă. Felicitări tuturor celor au avut sângele să vorbească acolo, indiferent dacă eu sunt de acord cu ei sau nu.
Comentează