Premium
Unul dintre putinele lucruri bune ale acestei perioade de trista amintire a fost reapropierea oamenilor de Biserica. Speriati si haituiti de autoritatile cinice s-au refugiat in bratele preotilor care au oferit o minima oaza de speranta. Cand vezi apocalipsa din jur indusa mediatic pana la refuz, nu iti raman prea multe optiuni. Sunt fericit sa vad tineri in Biserica ascultand liturghia sau povetele parintilor, pentru ca este nevoie de acest reper intr-o societate normala. Familia si credinta trebuie sa subziste in sufletele oamenilor, pentru ca ei sa aiba ancorele necesare in a rezista prin greutatile vietii.
Tot ceea ce tine de credinta este revelat, si cine judeca asta de pe pozitii critice sau rationale este doar limitat. Nu poti sa dovedesti nimic ce este dezvaluit fiecaruia dintre noi. Este un nonsens si cine ataca Biserica pe considerente stiintifice sau rationale, este doar semidoct. Bisericile sunt refugiul milioanelor de oameni chinuiti de incercarile vietii si nimeni nu este indreptatit sa le rapeasca aceasta salvare validata in sute de ani. Nici chiar mizeria comunismului din anii ‘50 nu a reusit distrugerea acestui reper, asa ca este o blasfemie ca civilizatia de secol XXI sa incerce asta.
Cei care se roaga pentru a-si alina sufletul nu sunt nici prosti, nici inculti. Faptul ca niste trotinetari usr-isti au incercat asta, este doar dovada rebutului social adus de postmodernism. Pentru ca distrugerea sociala incercata de progresismul occidental sa fie reusita, era nevoie ca Biserica sa devina un reper hulit si apostrofat. Nu s-a reusit, si acest lucru este o gura de oxigen pentru societatea romaneasca. Credinta nu este despre pacatele preotilor sau limuzinele cu care circula unii dintre ei. Faptul ca unii au incercat sa faca aceasta asociere maladiva, este doar o mizerie.
Fara Biserica, oamenii ar fi sucombat in aceasta mascarada medicala. De cine ar fi putut sa se agate pentru a-si lua puterea de a continua? De Arafat? De Citu? Forta cu care autoritatile au calcat pe sufletele oamenilor, nu a facut decat sa ii impinga in bratele preotilor. Forta cu care si-au batut joc de ei, nu a facut decat sa le deschida sufletul catre credinta. Distopia postmodernismului progresiv a fost distrusa de reperul religios. Un efect neasteptat la care nimeni nu s-a gandit cand a planificat distrugerea modernitatii. Dovada ca istoria are puterea de a juca feste planurilor marete ale unor distrugatori. Libertatea de a crede in Dumnezeu, nu poate fi rapita de nimeni. Exact la fel cum libertatea de a nu crede, este garantata robotilor progresisti.
Un comentariu de Dana Budeanu, Verdict politic App
