În mijlocul haosului creat de ocupația nazistă a Poloniei în 1941, medicul polonez Eugeniusz Łazowski a conceput un plan pe cât de remarcabil, pe atât de eficient: a simulat o epidemie de tifos pentru a proteja populația.
Folosind bacteria Proteus OX19, o tulpină inofensivă care avea proprietatea de a declanșa un rezultat pozitiv la testul specific tifosului, dar fără a provoca de fapt boala, dr. Łazowski și colegul său au reușit să creeze o zonă fals-infectată sub control german. Autoritățile naziste, temându-se de răspândirea bolii contagioase, au evitat să intervină în această regiune.
Drept urmare, mii de locuitori au fost protejați de deportările planificate. Această istorie reprezintă o îmbinare impresionantă de știință, curaj și o adaptare morală ingenioasă în fața ororilor unui conflict mondial.
Polonia sub ocupaţie nazistă
În 1939, după invazia germană asupra Poloniei, ţara intră sub un regim extrem de dur: evreii sunt închişi în ghetouri, intelectualii, preoţii şi partizanii sunt executaţi sau deportaţi, iar frica devine parte din viaţa de zi cu zi.
În localitatea Rozwadów (astăzi cartier al oraşului Stalowa Wola) din sud-estul Poloniei, medicul Łazowski este proiectat într-o situaţie imposibilă: îşi practică meseria cu resurse limitate, sub ameninţarea constantă a represaliilor germane.
Timpul nu era de partea celor persecutaţi, iar orice soluţie radicală părea mai bună decât a nu acționa.
O idee genială
Naziştii se temeau de epidemiile de tifos exantematic (transmis de păduchi, cu mortalitate mare), care reprezentau un pericol logistic în zonele ocupate.
Colegului său, dr. Stanisław Matulewicz, i-a venit o idee: să folosească bacterii inofensive (Proteus OX19) pentru a induce în mod artificial un rezultat pozitiv la testul utilizat de germani (Weil-Felix) pentru diagnosticarea tifosului.
Astfel se putea crea o „epidemie” falsă, care să determine autorităţile germane să izoleze zona şi să nu mai deporteze locuitorii.
Cum s-a desfăşurat planul
În zona Rozwadów, începând în jurul anului 1941–42, Łazowski şi Matulewicz au injectat localnicilor suspensii ale bacteriei Proteus OX19 (moartă) şi au întocmit documentaţie medicală pentru a părea veridic.
Rezultatele testelor trimise către autorităţile germane erau pozitivă pentru tifos, deşi pacienţii erau sănătoşi, scrie retetesivedete.ro.
Rezultatul? Zona era pusă sub carantină, soldaţii germani evitau să intre, iar locuitorii nu mai erau supuşi deportărilor sau altor verificări. Planul implica un mare risc: dacă ar fi fost descoperiţi, medicii şi localnicii ar fi fost executaţi.
Câte vieţi au fost salvate?
Se afirmă că „epidemia” falsă a salvat circa 8.000 de oameni.
Totuşi, cercetări mai recente ridică întrebări despre exactitatea cifrei şi despre raportul dintre cei salvaţi, atât evrei cât şi alte naționalități: depoziţii istorice sugerează că planul nu a putut viza direct evreii, deoarece dacă un evreu era diagnosticat cu tifos era imediat executat; deci majoritatea celor “salvaţi” ar fi fost polonezi.
Cu toate acestea, gestul rămâne un exemplu remarcabil de rezistenţă civică şi creativitate morală.
Viaţa de după război
După război, Łazowski a continuat să lucreze în medicină, dar nu a vorbit mult despre faptele sale: în 1958 a emigrat în Statele Unite, s-a stabilit în Chicago, iar în 1976 a devenit profesor la Universitatea din Illinois. La un moment dat a primit titlul de „Drept între Popoare” din partea statului Israel (de fapt părinţii săi au fost recunoscuţi ca atare) şi a fost nominalizat la premiul Nobel pentru Pace.
El a decedat în 2006, în oraşul Eugene, Oregon, USA. Povestea lui Eugeniusz Łazowski ne arată că, chiar în cele mai întunecate momente, curajul, inteligenţa şi un simţ profund al responsabilităţii pot face diferenţa între viaţă şi moarte.
Nu întotdeauna armele şi forţa brută sunt soluţia, uneori un simplu act de creativitate morală salvează mii de oameni.
Comentează