În condițiile în care Europa nu prea are apetit pentru un nou val de sancțiuni împotriva Rusiei, iar Annalena Baerbock, ministrul german de externe, evocă perspectiva unei revolte populare în Germania în această toamnă din cauza prețului la gaze, Ucraina și aliații săi se concentrează mai degrabă pe înăsprirea sancțiunilor existente decât pe înaintarea unor propuneri mai radicale. Până la 20 de țări ar putea fi implicate în ocolirea sancțiunilor actuale, consideră Ucraina, relatează The Guardian într-o analiză, pe care o redăm mai jos.
Ucraina nu poate fi decât nervoasă că revolta populară despre care Baerbock a avertizat - înainte de a-și regreta rapid alegerea cuvintelor - va însemna că sprijinul pentru război se va eroda înainte ca o contraofensivă militară ucraineană să o poată susține. "În Ucraina, Putin se luptă cu rachete și tancuri, în Europa se luptă cu prețul gazelor", spune ministrul ucrainean de externe, Dmytro Kuleba.
Andrii Yermak, principalul consilier al președintelui ucrainean, Volodimir Zelenski, este în mod clar precaut cu privire la modul în care opinia publică s-ar putea transforma și spune că ar fi o greșeală să permitem ca războiul să se prelungească până în iarnă. Războiul trebuie rezolvat în acest an, crede el. El susține, și speră, că oamenii din Milano și Berlin prețuiesc prețul libertății în Europa mai mult decât prețul gazului. Dar chiar și sprijinul politic solid ca o stâncă al Regatului Unit pentru Ucraina ar putea să se clatine dacă facturile la energie ajung la 500 de lire sterline pe lună în ianuarie. Este un test de anduranță, în care cei doi concurenți joacă după reguli diferite. La urma urmei, Putin nu trebuie să asculte opinia publică; el o decide, a spus acesta.
Tot ceea ce se poate presupune este că Putin va continua să închidă robinetele de gaz folosind diverse pretexte, cum ar fi defectarea turbinei, în speranța că Europa va intra în panică în legătură cu ceea ce o așteaptă. Astfel, miercuri, grupul energetic rus Gazprom a redus fluxul de gaz prin conducta Nord Stream 1 la aproximativ o cincime din capacitate. Prețurile europene la gaz au crescut acum de nouă ori în ultimul an.
Așadar, în acest război hibrid masiv și înainte de punctul critic al iernii, Europa își pregătește apărarea pe toate fronturile, în speranța că instalațiile sale de stocare sunt pregătite pentru iarnă. Europa a cercetat lumea în căutare de surse alternative de energie din țări precum Nigeria, Algeria, Kazahstan, Arabia Saudită, Qatar și Irak. Prințul moștenitor saudit Mohammed bin Salman, anterior persona non grata, a fost primit joi la Élysée. În plină cădere a guvernului său, premierul italian, Mario Draghi, a găsit timp să zboare la Tanger, iar oficialii UE au mers la Lagos pentru a se oferi să îmbunătățească securitatea instalațiilor de gaz. Ministrul german al economiei, Robert Habeck, a îngenuncheat la Doha. Diplomația a devenit un substrat al politicii energetice.
În ceea ce privește cererea, acordul încheiat săptămâna aceasta de statele UE de a reduce în mod voluntar cererea internă cu până la 15% față de nivelurile de dinainte de război reprezintă un pas înainte, chiar dacă acordul este plin de clauze de retragere și, în cele din urmă, depinde de statele naționale și de sacrificiile făcute de indivizi în casele și birourile lor.
Există măsuri de solidaritate, dar marja de manevră pentru ca Banca Centrală Europeană să continue să crească ratele dobânzilor se reduce pe măsură ce cresc temerile legate de recesiune.
Dificultatea constă în faptul că unele guverne europene sunt mai expuse decât altele la intimidarea rusă. În 2021, un total de 14 țări au primit mai mult de 50% din gazul lor din Rusia. Germania, în special, se teme că este o țintă sigură, ceea ce l-a determinat pe liderul CDU din Saxonia, Michael Kretschmer, să avertizeze săptămâna aceasta că, dacă nu se negociază un acord de pace, Germania ar putea deveni dezindustrializată. Poate că el reprezintă opiniile est-germane, dar toată lumea trăiește „pe nervi.”
Germania nu își poate permite luxul de a dezbate greșelile sale din trecut în materie de politică externă. "În politica de securitate, în politica noastră privind Rusia, în politica noastră energetică, suntem la zero și trebuie să o luăm de la zero", a declarat joi Walter Ischinger, fostul diplomat german.
Italia, prin comparație, este mai pregătită. Guvernul a declarat săptămâna aceasta că va fi independentă de toate livrările de gaz rusesc începând cu a doua jumătate a anului 2024, iar pentru a trece cu bine peste această iarnă a fost nevoie doar de o reducere cu 7% a consumului actual.
Dar dacă scopul sancțiunilor și al durerii care rezultă în Europa este de a paraliza veniturile rusești, acesta nu funcționează încă. Livrările de petrol în termeni fizici au scăzut cu 13% din mai până în iunie, de la 18,9 milioane de tone la 16,5 milioane de tone, dar veniturile au crescut de fapt puțin, ajungând la 10,5 miliarde de euro (8,7 miliarde de lire sterline), și sunt mai mari decât în aceeași perioadă din 2021.
Exporturile de gaze rusești au scăzut cu aproximativ un sfert în iunie față de anul trecut, dar veniturile au crescut la 11,1 miliarde de dolari (9,1 miliarde de lire sterline), față de 3,6 miliarde de dolari.
SUA lucrează la detaliile unui plafon de preț pentru petrolul rusesc încă de la G7 din Germania, dar planul are încă multe obstacole de depășit, nu în ultimul rând potențiala rezistență din partea Indiei și Chinei.
Între timp, un plan paralel de plafonare unilaterală a prețului la gaze naturale, propus de Mario Draghi, ar putea dispărea odată cu guvernul său.
Michael McFaul, fostul ambasador al SUA în Rusia, care acum face parte dintr-un grup de lucru internațional privind sancțiunile, este convins că acestea funcționează, în ciuda creșterii rublei, a scăderii ratelor dobânzilor și a faptului că băncile sunt pline de numerar. El subliniază că sancțiunile împotriva Iranului au început în 2010 și că a fost nevoie până în 2015 pentru ca Teheranul să fie presat să accepte un acord privind neproliferarea nucleară. El susține că faptul că Rusia este atât de activă în încercarea de a opri sancțiunile este cel mai bun semn că acestea funcționează.
Nu lipsesc ideile pentru a face sancțiunile mai eficiente, inclusiv introducerea unei legislații naționale care să permită guvernelor să treacă de la înghețarea activelor personale ale oligarhilor ruși la confiscarea acestora. Acest lucru ar fi facilitat de un registru global al bunurilor care au fost înghețate. Grupul sugerează că Rusia ar trebui să fie declarată stat terorist, o măsură care ar spori amenințarea unor sancțiuni secundare din partea SUA. În cele din urmă, ar trebui introduse noi legi care să impună divulgarea obligatorie a informațiilor despre orice contacte de afaceri, proprietate comună a drepturilor corporative și a proprietății cu cetățeni ruși. Un proiect al unei astfel de rezoluții a fost deja înaintat Congresului SUA. Astfel de măsuri ar forța firmele americane să se dezintegreze.
Propunerile vin din abundență din partea grupului de lucru McFaul. Problema preeminentă este disponibilitatea continuă a Occidentului de a le pune în aplicare, mai arată The Guardian.
Comentează