Un studiu publicat recent în prestigiosul jurnal Nature dezvăluie că în mantaua de pe partea îndepărtată a Lunii există mai puțină apă decât în cea de pe fața vizibilă.
Concluzia vine în urma analizării eșantioanelor de sol și roci colectate de misiunea chineză Chang’e 6, care a aselenizat în iunie 2024 în vastul bazin South Pole-Aitken (SPA), de pe fața nevăzută a satelitului natural al Pământului.
Este pentru prima dată când sunt analizate mostre de pe această emisferă lunară, iar rezultatele oferă indicii importante despre formarea Lunii și despre dihotomia geologică dintre cele două emisfere ale sale.
Cercetătorii chinezi susțin că noile descoperiri întăresc ipoteza conform căreia Luna s-a format în urma coliziunii dintre Pământ și o protoplanetă de dimensiuni comparabile cu Marte, acum 4,5 miliarde de ani.
O diferență semnificativă în conținutul de apă
Eșantioanele colectate din bazinul SPA indică un conținut de apă în mantaua sursă de doar 1–1,5 micrograme pe gram de rocă, o valoare mult mai mică decât cea măsurată în mostrele de pe partea apropiată, unde se pot atinge valori de până la 200 micrograme/gram (conform analizelor efectuate pe probele aduse de misiunile Apollo).
Această diferență susține teoria conform căreia distribuția apei în interiorul Lunii este inegală, cel mai probabil din cauza modului în care s-a format satelitul natural.
Un element-cheie în analiză a fost prezența toriului, care, la fel ca apa, rămâne în magma topită și indică activitate vulcanică și umiditate în mantaua selenară. Fața vizibilă a Lunii, bogată în regiuni vulcanice, prezintă concentrații mari de toriu. În schimb, partea ascunsă este mult mai săracă în acest element — cu excepția bazinului SPA, unul dintre puținele locuri unde magma a ajuns la suprafață după un impact major.
Impactul care a lăsat urme adânci
Bazinul South Pole–Aitken, cu un diametru de 2.500 km, este unul dintre cele mai mari cratere de impact din Sistemul Solar. Potrivit cercetătorilor, coliziunea care l-a generat ar putea fi responsabilă pentru diferențele structurale, compoziționale și hidrice dintre cele două emisfere ale Lunii.
Aceste descoperiri se adaugă unei liste extinse de deosebiri dintre cele două fețe ale Lunii: topologia, vulcanismul, compoziția crustei și acum — distribuția apei. Toate acestea trebuie luate în considerare în orice teorie care își propune să explice originea Lunii.
Comentează