Premium
Societatea românească și lumea intelectuală sunt în doliu după vestea pierderii lui Alex Ștefănescu, distins om de cultură, istoric și critic literar, care și-a dedicat viața studiului și promovării literaturii române. După o lungă perioadă de suferință, Alex Ștefănescu a părăsit această lume, la numai 76 de ani, lăsând în urmă o moștenire culturală și morală de neegalat.
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, PF Daniel, a exprimat într-un mesaj emoționant adâncul regret pentru pierderea acestui valoros intelectual creștin, care a fost și un colaborator de seamă al Trinitas TV, realizând rubrica apreciată „Lecția de literatură”. A fost un martor activ al evoluției literaturii române în ultimele cinci decenii și unul dintre cei mai apreciați cunoscători ai operei eminesciene.
”Un exemplu strălucit de bunătate, erudiție și fidelitate față de credință și cultură
Am aflat cu adâncă întristare vestea trecerii din această viaţă, după o lungă și grea suferință, a marelui om de cultură, erudit istoric și critic literar, domnul Alex Ștefănescu.
Martor profund implicat al unei prolifice epoci a literaturii române din ultimele cinci decenii, autorul unei monumentale „Istorii a literaturii romane contemporane (1941-2000)”, unul dintre cei mai profunzi cunoscători și interpreți ai operei poetice eminesciene, un om onest, generos și credincios, domnul Alex Ștefănescu rămâne și post-mortem un model cultural și moral formator.
Distinsul intelectual creștin a fost și un vrednic colaborator al postului Trinitas TV unde a realizat memorabila rubrică „Lecția de literatură”.
În ultimii ani, ca semn de apreciere şi recunoştinţă, am oferit regretatului om de cultură Alex Ştefănescu mai multe ordine sau distincţii ale Patriarhiei Române: Diploma omagială „Sfântul Ioan Gură de Aur”, în anul 2015, Diploma şi medalia Sfinţirii Catedralei Naţionale şi Diploma omagială a anului 2018, iar în anul 2019 i-am acordat Diploma omagială a anului 2019 şi Ordinul „Sfântul Ierarh Martir Antim Ivireanul”. Ca o încununarea a întregii sale opere dedicate promovării credinţei şi culturii creştine, în anul 2020, i-am conferit Ordinul „Crucea Patriarhală”, cea mai înaltă distincţie a Patriarhiei Române.
În aceste momente de întristare, adresăm sincere condoleanțe soției și familiei îndoliate, prietenilor și tuturor celor îndurerați care l-au cunoscut sau i-au citit cărțile.
Veşnica lui pomenire din neam în neam!
Cu părinteşti condoleanţe pentru toţi cei îndoliați,
† DANIEL
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române”.
Alex. Ştefănescu (Alexandru Ştefănescu), critic literar şi prozator, s-a născut la 6 noiembrie 1947, la Lugoj. A absolvit liceul la Suceava, în 1965, apoi a urmat cursurile Facultăţii de Limba şi Literatura Română din cadrul Universităţii din Bucureşti (1965-1970), indică "Dicţionarul general al literaturii române" apărut sub egida Academiei Române (Editura Univers Enciclopedic, Bucureşti, 2007)
O scurtă perioadă a fost profesor, după care a intrat în presă, fiind redactor la publicaţiile "Tomis" (1971-1974), "Scânteia tineretului" (1975-1982), "Suplimentul literar-artistic al Scânteii tineretului" (1982-1983), "România liberă" (1984-1986), "Magazin" (1987-1989). Din 1990 este redactor la "România literară", fiind şi redactor-şef al acestei reviste între 1995-2010. A fost, de asemenea, director la revista "Zig-zag" (1991-1994) şi redactor-şef la "Flacăra" (1996).
A debutat în 1965, cu poezie, în ziarul "Zori noi" din Suceava, iar în critică în 1970, cu un articol despre Dimitrie Stelaru, apărut în "Luceafărul", potrivit sursei citate. Este membru al Uniunii Scriitorilor din 1977.
A publicat numeroase volume de critică literară, teorie literară, antologii de literatură, proză, teatru, publicistică. Amintim dintre acestea: "Preludiu" (1977), "Jurnal de critic" (1980), "Între da şi nu" (1982), "Dialog în bibliotecă" (1984), "Introducere în opera lui Nichita Stănescu" (1986), "Prim-plan" (1987), "Gheaţa din calorifere şi gheaţa din whisky. Jurnal politic 1990-1995" (1996, Premiul Uniunii Scriitorilor), "Întâmplări" (2000), "Ceva care seamănă cu literatura" (2003, Premiul Asociaţiei Scriitorilor din Bucureşti), "Jurnal secret" (2005), "Jurnal secret. Noi dezvăluiri" (2007), "Jurnal secret. Dezvăluiri complete. 2003-2009" (2009), "Bărbat adormit în fotoliu. Întâmplări" (2010), "Cum se fabrică o emoţie" (2010), "Texte care n-au folosit la nimic" (2014), "Jurnal secret. Serie nouă (2009-2015)" (2016) ş.a. În 2013 a apărut cartea "Convorbiri cu Alex. Ştefănescu", de Ioana Revnic.
De asemenea, a alcătuit o antologie a referinţelor critice la opera lui Tudor Arghezi (1981) şi altele din textele unor poeţi contemporani (1988) sau din scrierile lui Nichita Stănescu (1999). A tradus cartea "Dumnezeu există, eu L-am întâlnit", de Andre Frossard (1993).
În 2005 i-a apărut cartea "Istoria literaturii române contemporane. 1941-2000" (Editura Maşina de scris, Bucureşti), pentru care în 2006 i-a fost decernat în premiu special al Uniunii Scriitorilor, iar în 2007 - Premiul "Lucian Blaga" al Academiei Române.
Alex. Ştefănescu este autorul a mii de articole de critică literară. A scris, de asemenea, dramaturgie şi scenarii pentru televiziune, cum ar fi, spre exemplu, scenariul pentru serialul de televiziune "Căsătorie imposibilă", difuzat de TVR în 2000.
A fost realizatorul emisiunii "Un metru cub de cultură", difuzat la Realitatea TV (2004-2005), care i-a adus Premiul Asociaţiei Profesioniştilor de Televiziune din România (APTR) pentru talk-show-uri pe 2004. A realizat, de asemenea, la TVR Cultural, emisiunea "Istoria literaturii române contemporane povestită de Alex. Ştefănescu" (2007-2009), pentru care i-a fost decernat Premiul APTR pentru emisiuni culturale pe 2008. Tot pentru TVR Cultural, a mai realizat emisiunile "Tichia de mărgăritar" şi "Iluminatul public".
Recent, în 2022, i-a apărut, la Editura Corint, cartea "Despre impuritatea literaturii".
