Premium
Instanța supremă vrea să trimită, în dosarul lui Darius Vâlcov, patru întrebări Curții de Justiție a UE (CJUE), în urma cărora să verifice, printre altele, dacă decizia CCR pe completurile specializate încalcă sau nu o directivă europeană provind combaterea spălării banilor. La termenul de joi, 17 octombrie, reprezentantul DNA a fost de acord cu sesizarea CJUE.
"Admiteți cererea. Este necesară pronunțarea unei hotărâri preliminare. Suspendați cauza, este obligatorie. Se poate solicita și judecarea în procedură de urgență. Domeniile în care se pun întrebările fac parte din titlul 5 al CEDO și se încadrează la posibilitatea judecății urgențe. Privind articolul 19 din Tratatul Uniunii Europene are evidentă legătură cu cauza și implică obligația statelor membre de a garanta acest drept. În judecata în apel intervenind motivarea CCR, rezultă că invocarea acestor norme este necesară pentru dezlegarea procesului. Se pune problema dacă decizia CCR, prin dispozițiile date în paragrafele 169 și 170, îndeplinește cerințele garantării independenței instanțelor și magistraților așa cum prevede Tratatul Uniunii Europene. CJUE e să spună dacă intruziunea CCR nu reprezintă de fapt o ingerință în actul de justiție. Nerespectarea acestor decizii CCR constituie abatere, de aceea instanța supremă în mod corect întreabă CJUE dacă poate fi folosit dreptul comunitar existent față de indicațiile acestui organism", a precizat reprezentantul DNA.
UPDATE - Avocatul inculpatului Tomescu susţine contrariul. "Nu trimiteți întrebările. Speța nu se referă nemijlocit la aplicarea dreptului UE. Atribuțiile CCR sunt stabilite prin Constituție. Prevederile stabilesc și ca CCR poate constata o stare de fapt existentă. Stabilirea nevoii de rejudecare reprezintă o completare a constatării situației de fapt și nu o ingerință. Faptul că CCR a stabilit în paragrafele motivării că dosarele trebuie casate și rejudecate de alte completuri e o consecință logică a ceea ce s-a constatat fără echivoc. Scopul adresării unei întrebări nu se găsește în cauza noastră", a afirmat avocatul.
Avocata lui Minel Prina: "Puteți reformula întrebările. Decizia CCR a reglementat un conflict între două autorități publice. Acesta a avut ca fundament aplicarea sau nu a articolului privind completurile specializate. Astfel ICCJ a refuzat să folosească acest articol iar puterea legiuitoare a spus că el trebuie folosit. CCR a tranșat această situație discrepantă. Curtea poate impune interpretarea unui text de lege potrivit atribuțiilor sale statuate în Constituție. Acum se vrea să se întrebe dacă CCR are rolul deja amintit ca existent în Constituție. Chiar dacă e un organ din afara puterii judecătorești deciziile acestei instanțe sunt obligatorii și au putere de lege."
Avocatul lui Darius Vâlcov: "De acord cu restul avocaților. Această sesizare a CJUE nu trebuie să se manifeste. Problema principală a acestora e una singură. Dacă ÎCCJ poate să înlăture o decizie a CCR. Această este problema ÎCCJ . Dacă e așa, oricât întoarcem întrebările, ele revin în aceeași formă. Daca vrem răspuns la asa ceva inseamna că vrem să modificăm ordinea constituțională și ajungem la situația în care exemplificări putem gândi că Judecătoria Caracal primește o decizie CCR și înlătură efectele ei."
Avocatul lui Șușală lasă la aprecierea instanței supreme chestiunea privind sesizarea CJUE.
Judecătorii au rămas în pronunţare.
Judecătorii vor să trimită la CJUE patru întrebări în urma cărora vor să verifice, printre altele, dacă decizia Curții Constituționale pe completurile specializate încalcă sau nu o directivă europeană privind combaterea spălării banilor, respectiv Directiva 2015/849 a Parlamentului European.
A doua întrebare către Curții de Justiție a UE se referă la art. 2 din Tratatul privind UE și la art. 47 alin. 2 din Carta drepturilor fundamentale ale UE. Întrebarea este dacă acestea trebuie interpretate în sensul că se opun constatării de către un organ exterior puterii judecătorești „a nelegalei compuneri a completurilor de judecată din cadrul unei secții a instanței supreme (completuri compuse din judecători în funcție, care la momentul promovării îndeplineau inclusiv condiția specializării solicitată pentru a promova la secția penală a instanței supreme)”.
O altă întrebare cu care Înalta Curte de Casație și Justiție vrea să sesizeze CJUE este aceea dacă „aplicarea prioritară a dreptului UE trebuie interpretată în sensul că permite instanței naționale să înlăture aplicarea unei decizii a instanței de contencios constituțional, care interpretează o normă inferioară Constituției, de organizare a ÎCCJ, inclusă în legea internă privind prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, normă interpretată în mod constant, în același sens, de o instanță de judecată, timp de 16 ani”.
Întrebarea a patra a Instanței supreme către CJUE este: „Conform art. 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene Principiul liberului acces la justiție, include specializarea judecătorilor și înființarea unor completuri specializate la o instanță supremă?”.
Pe 3 iulie 2019, Curtea Constituțională a stabilit că există un conflict între Parlament și ÎCCJ și a anunțat că vor fi rejudecate dosarele de la Înalta Curte, soluţionate în prima instanţă înaintea deciziei ÎCCJ din 23 ianuarie 2019, în măsura în care nu au devenit definitive.
Pe 8 februarie 2018, fostul ministru al Finanţelor şi fost consilier de stat al premierului Viorica Dăncilă, Darius Vâlcov, a fost condamnat, în primă instanţă, de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (ÎCCJ), la opt ani de închisoare.
Darius Vâlcov a fost trimis în judecată în anul 2015, de către procurorii DNA, fiind acuzat de trafic de influenţă, spălare de bani şi operaţiuni financiare sau acte de comerţ incompatibile cu funcţiile.
