Comentatorii francezi sunt foarte clari : Libération evocă o « ripostă imposibilă » în timp ce Le Monde notează că « riposta franceză nu poate fi decât simbolică ». De ce atâta resemnare ? ne putem întreba. Răspunsul este simplu : cooperarea între serviciile secrete occidentale este prea mare, lucru care limitează amploarea oricărei reacţii. Le Monde constată astfel că de doi ani de când s-au făcut primele revelaţii ale lui Edward Snowden privind spionajul american contra unor francezi – responsabili, diplomaţi sau oameni de afaceri – « Parisul nu a zis nimic. Fără îndoială că revelaţiile referitoare la ascultările telefonice ale ultimilor trei preşedinţi francezi nu vor schimba mare lucru ». Ziarul francez de seară e de părere că explicaţia acestei pasivităţi este de găsit în regulile nescrise ale lumii spionajului de azi. Intr-o epocà în care influenţa serviciilor secrete asupra deciziilor politice nu a fost niciodată aşa de mare, într-o epocă în care interdependenţa între servicile secrete aliate nu a fost niciodată aşa de strânsă, e foarte greu de ripostat. Intr-un cerc extrem de restrâns cum este cel al serviciilor secretre prietene, totul se complică deîndată ce azi ele se într-ajută şi mâine se spionează între ele. Cu NSA în plus, cooperarea francezilor este lungă. Incă din anii ‘80 americanii şi-au ajutat colegii de la Paris ca să achiziţioneze primele calculatoare gigantice. Din 2011 încoace cooperarea s-a strâns şi mai mult, există un protocol de schimburi de date între SUA şi Franţa.
Libération observă de partea sa că în urma acestor revelaţii « Franţa nu va lua nicio sancţiune comercială împotriva americanilor, nici nu va părăsi masa negocierilor privind viitorul tratat de liber-schimb – aşa cum au cerut-o ecologiştii, comuniştii şi extrema dreaptă franceză. Dacă pentru ochii lumii a fost chemată la sediul MAE francez ambasadoarea americană din Franţa, nici gând ca Parisul să-şi recheme acasă la consultării diplomatul în post la Washington. Marja de manevră este cu atât mai mică cu cât cooperarea între serviciile secrete dintre cele două ţări este excelentă » notează şi Libération. Ambele state combat terorismul umăr la umăr în Sahel şi în Orientul apropiat.
« In fine, vizavi de antenele de spionaj amplasate pe acoperişul ambasadei americane din Paris – aflată în place de la Concorde – şi care ar fi folosit la ascultarea conversaţilor preşedintilor francezi – palatul Elysée se află la 300 de metrii distanţă - francezii iarăşi nu pot face nimic. Din simplul motiv că antenele se află pe teritoriul american, apărate deci de imunitatea diplomatică. A le bruia ar afecta întregul cartier, lucru deci imposibil de realizat ».
In cel mai bun caz cele două ţări ar putea să-şi reseteze relaţiile dintre serviciile lor secrete. « Dacă americanii ne dau explicaţii pentru ce au făcut în trecut şi ne dau garanţii solide pentru prezent şi viitor » - cu alte cuvinte dacă se instaurează un soi de cod de bune maniere, de bună purtare – soluţie evocată de premierul Manuel Valls – atunci, aşa cum o spun mulţi politicieni francezi, « toată lumea ar fi mai liniştită ». Rămâne de văzut dacă acest lucru este realizabil şi dorit de toate părţile.
Comentează