DESCARCĂ APLICAȚIA: iTunes app Android app on Google Play Windows Phone Store
CELE MAI NOI ȘTIRI ȘI ALERTE BREAKING NEWS: ACTIVEAZĂ NOTIFICĂRILE

Poveste IMPRESIONANTĂ de viață: un actor român care a jucat alături Steven Seagal, Dolph Lundgren sau Victor Rebengiuc a renunțat la tot și a devenit călugăr

Sursa foto: viitorulromaniei.ro

Agenția de știri BASILICA.RO publică povestea de viață a fostului actor Andrei Ciopec devenit între timp călugăr la Mănăstirea Sihăstria Putnei.

Andrei Ciopec a jucat până la vârsta de 32 de ani alături de mari actori români precum Victor Rebengiuc, Oana Pelea, Vlad Ivanov, Gheorghe Visu, dar și alături de nume ale cinematografiei internaționale ca Steven Seagal, Armand Assante, Dolph Lundgren, Michael J. White şi Scott Adkins. De asemenea, este mândru că din regia ultimului film în care a jucat („Cardinalul”, 2019) fac parte mai mulți actori ortodocși, apropiați de Biserică: Maria Ploae, Alexandru Repan și Cristi Iacob.

Avea o carieră în plină ascensiune, însă în februarie 2019 a considerat că altul este rolul vieţii sale.

Citește și: Încă o angajare CONTROVERSATĂ făcută de PNL: fata unui fost ștab din SRI, angajată pe post de consilier la un primar PNL

„Începusem să fiu cât de cât cunoscut, câștigam bine și, din punct de vedere lumesc, la acea vreme, nu a fost nimic care să mă împlinească mai mult decât actoria, însă în mine creștea un dor de Dumnezeu din ce în ce mai mare”, își amintește fratele Andrei. Dorul a fost alimentat din rolul pe care l-a jucat timp de 4 ani în piesa Frații Karamazov, după celebrul roman al lui Dostoievski, în regia Bogdanei Darie.

Andrei își amintește mai ales slujbele de la Mănăstirea Popăuţi, unde mergea împreună cu tatăl, excursiile cu clasa la mănăstiri ori cele organizate de mama sa care este profesoară de biologie. Foarte vii în memoria lui sunt și slujbele de Înviere la biserica din satul bunicilor. „Uneori mai trăgeam clopotul într-o clopotniță cu multă pânză de păianjen și cu mulți lilieci în ea”, a evocat foarte vizual fostul actor vorbind despre biserica din satul bunicilor, Călinești, orașul Bucecea.

Basilica.ro: Aveaţi o carieră frumoasă, în plină ascensiune, aţi jucat alături de nume mari ale cinematografiei naţionale şi internaţionale. Ce v-a determinat să lăsaţi totul deoparte şi să vă retrageţi la mănăstire?

Andrei Ciopec: Este adevărat că am avut o activitate artistică intensă desfășurată pe mai multe planuri cu proiecte mai mult sau mai puțin importante și că de-a lungul timpului am avut întâlniri cu nume mari din domeniu, întâlniri care m-au bucurat și care – unele din ele – au fost semnificative în viața mea.

Însă cunosc foarte mulți colegi care au avut o activitate mult mai bogată și mult mai valoroasă din punct de vedere artistic și uman și cunosc oameni care au renunțat la mult mai multe lucruri materiale și nu numai pentru Dumnezeu.

Că să schițez un traseu pe care l-am parcurs până în clipa în care am plecat la mănăstire trebuie să punctez momentul în care am început să merg la Biserica „Sfântul Silvestru” din București.”

La „Sfântul Silvestru” l-a aflat pe părintele Cristian Galeriu, nepot al preotului Constantin Galeriu: „M-a sprijinit enorm, m-a învățat foarte multe lucruri”, spune fratele Andrei. La recomandarea sa, actorul a ajuns să îl cunoască pe Părintele Petre Comșa, care a fost ucenic al părintelui Constantin Galeriu.

„Sub purtarea lui de grijă am fost o perioadă îndelungată, timp în care, prin intermediul sfinției sale am început să merg pentru sfat duhovnicesc și la Părintele Irineu Curtescu. Această întâlnire a fost pentru mine cea mai importantă din punct de vedere duhovnicesc și uman deoarece a dat prilejul unui șir de nenumărate alte întâlniri, prietenii frumoase, căutări și răspunsuri”.

Părintele Irineu Curtescu a fost ucenic al părinților Cleopa Ilie și Paisie Olaru. A trăit o vreme la Sihăstria Neamț și o bună perioadă de timp la Schitul Prodromu, în preajma Părinților Iulian Prodromitul și Petroniu Tănase.

„Am fost ulterior de mai multe ori în Athos unde am purtat discuții cu părinți de la Mănăstirea Vatopedu, de la Schitul Lacu, discuții care mi-au crescut mult dorul de Dumnezeu”.

Citește și: INEDIT Confesiunile unui călugăr în timpul pandemiei: Mi-e frică de o viitoare ‘castă a talibanilor’ ortodocși!

„La Mănăstirea Vatopedu l-am întâlnit și pe părintele Daniil, fiul actorului Octavian Cotescu, care, ca răspuns la toate frământările mele, mi-a spus doar atât: Inima sinceră, frate Andrei, inima sinceră. Aceste cuvinte au răsunat puternic nu doar în mintea mea ci și în inima mea timp de ani de zile. Căutam să ajung la sensul lor adevărat și prin multe lecturi duhovnicești și lungi momente de introspecție.

De asemenea, o întâlnire importantă a fost la Schitul Pătrunsa cu Părintele Valerian, fostul actor Dragoș Pâslaru, întâlnire în cadrul căreia avusesem prilejul să văd ceea ce doar auzisem că ar exista: un fost actor de renume care jucase și el în Frații Karamazov, acum îmbrăcat în haine monahale.

Au urmat numeroase vizite la Mănăstirea Sfântul Nectarie Ponor, mănăstire ctitorită de părintele Irineu Curtescu (a cărui stareț și este), vizite care s-au intensificat atât ca frecvență cât și ca durată. Am participat la privegheri și la ascultările de obște cunoscând astfel mai îndeaproape viața monahală care îmi stârnea tot mai mult interesul. În tot acest timp nu am încetat să îmi desfășor activitatea artistică.

În urma multor întrebări și frământări, punctul culminant a fost la începutul lui ianuarie 2019 când în drumul meu de la Botoșani spre București m-am oprit la peste 20 de mănăstiri și schituri din Moldova. Am zăbovit mai mult la Sihăstria Neamț și Secu, unde am participat și la sfântul maslu și la priveghere și unde m-am rugat la mormântul și la chilia părintelui Cleopa. La toate aceste Mănăstiri și Schituri unde am oprit am lăsat cu inima în dinți pomelnice cu numele meu spre a se face pe deplin voia lui Dumnezeu cu mine. L-am rugat și pe părintele duhovnic să mă pomenească, pe câțiva părinți din Sfântul Munte și pe alți oameni ai Bisericii.

Au început ușor-ușor să mi se închidă drumurile în lume, să se dărâme planuri și idealuri și, în exact 40 de zile, pe data de 15 februarie, după ce am împărțit tot ce aveam și după ce am rupt radical orice legătură cu lumea, plecam dinspre București către Mănăstirea Ponor unde am ajuns în dimineața zilei de 16 februarie, chiar la începutul Triodului.

De acolo, după 9 luni de zile, am venit cu binecuvântare mai aproape de meleagurile natale, în Bucovina, la Sihăstria Putnei.

Citește și: VIDEO - Simona Halep a fost huiduită de fanii de la meci, după o declarație care nu i-a mulțumit

– Cu ce este diferită viaţa din interiorul mănăstirii faţă de viaţa din lume, sub aspect duhovnicesc?

– „Am găsit într-o carte ceva ce mi-a plăcut foarte mult: Viața în lume este ca un salt din avion în care deschizi parașuta la momentul oportun iar viața în Mănăstire este ca un salt din avion, îmbrăcat într-o haină neagră cu nădejdea că jos, la final, te prinde Hristos.

Aici în mănăstire fiecare este ca o rotiță a unui întreg care învârtindu-se corect, cu atenția către sine (făcând ascultare, tăindu-și voia, participând la sfintele slujbe, la masă de obște, la ascultarea de obște, spovedindu-se și împărtășindu-se regulat) face ca întregul sistem să funcționeze sub oblăduirea harului. Asta se poate întâmpla și în lume în unele comunități însă aici toți viețuitorii au același scop: mântuirea și același ideal: sfințirea, desăvârșirea și, mai mult decât atât, suntem lipsiți de grijile lumești ceea ce ne dă posibilitatea – care este și obligație – de a ne dedica lui Dumnezeu cu totul.

– A fost grea trecerea de la faimă la o viață smerită, sub ascultare?

– „Nu am fost un om faimos. Poate cel mult cunoscut în micul cerc al breslei din care făceam parte și de un public nu foarte numeros. La un moment dat îmi doream să devin faimos, dar Dumnezeu m-a binecuvântat să nu ajung.

A fost o trecere destul de bruscă de la un tip de viață la un alt tip de viață. Nu este ușor să renunți la tot și să pleci într-o zi din mijlocul Bucureștiului la o mănăstire în vârful muntelui la 1400 de metri lăsând în urmă tot ce ai făcut și tot ce ai fost sau cel puțin ai crezut că erai.

Citește și: CTP îl face PRAF pe Klaus Iohannis: 'Ești ridicol și jenant. E de-a dreptul grotesc!'

„De unde pentru mine contam mai mult eu, încerc să ajung în punctul în care să conteze doar Dumnezeu și ceilalți oameni. Această trecere este în plin proces de desfășurare și probabil chiar și în clipa în care voi muri se va mai desfășura încă. Dar, ca și până acum, nădăjduiesc că Dumnezeu mă va ajuta.”

Citește și: RAPORT despre Wuhan făcut de Departametul de Stat al SUA: 'Un accident de laborator ar putea semăna cu un focar natural'

„În Joia Mare (16 aprilie, n.r.) a anului 2020 am fost rasoforit (a devenit frate rasofor, purtător de rasă, n.r.) făcând ascultare de părintele Stareț Nectarie. Etapele care vor urma în viața duhovnicească le voi parcurge tot prin sfătuire și sub ascultare față de părintele stareț și părintele duhovnic”, a subliniat Andrei Ciopec.

– Noviciatul poate fi dificil. Ne puteți spune ce ispite, provocări v-au încercat?

– „În principal, provocarea cea mai mare este să lași deoparte felul lumesc de a gândi și să te supui legilor duhovnicești. Toate ispitele și încercările vin în momentul în care vrei să-ți faci voia proprie, să te îndreptățești și mai ales când judeci pe ceilalți”.

„Mi-a fost greu să dau cu ochii de mine în momentul în care am rămas fără nimic din ce mă valida în lume”.

„Mă bazăm pe niște 'arme' și pe niște mici tertipuri prin care mă eschivam când era cazul, tertipuri pe care am muncit mult să le dezvolt. Jim Carrey spunea că e foarte ușor să te smerești când ești celebru, când ești bogat pentru că deja ești cu 'sacii în căruță'. A spus-o altfel foarte frumos părintele Arsenie Papacioc: 'Smerit mândrulețul'.

Aici, când vrei să folosești mijloace lumești să 'te descurci duhovnicește' nu faci decât să bagi gunoiul sub preș, să te minți pe tine și pe Dumnezeu. Când încerci într-un moment greu să trișezi intenționat sau din neștiință te costă și pe tine și pe cei din jur. Partea bună a lucrurilor este că tocmai din aceste 'tentative ieftine' ajungi să înveți această artă a vieții duhovnicești”.

Citește și: Analiză │ România este condusă de ardeleni: Președintele, serviciul secret, Justiția, Academia, partidele politice sau ministerele

– Ce sfat le oferiți tinerilor nehotărâți care nu știu dacă să aleagă viața monahală sau cea de familie?

– „Am iubit mult, foarte mult, meseria de actor dar niciodată nu am spus cuiva să dea la actorie din proprie inițiativa. Dacă mi s-a cerut un sfat sau ajutorul din partea cuiva care a dorit să urmeze această meserie l-am dat cu toată dragostea”.

„Nici în cazul vieții pe care o duc acum nu îmi pot permite să spun cuiva din proprie inițiativă să urmeze acest drum. Cel mai bine este ca tinerii să se sfătuiască cu duhovnicii și să urmeze sfaturile lor, să se spovedească, să se împărtășească, să participe cât de des la Sfânta Liturghie, să se roage, să citească Sfânta Evanghelie și să se lase în voia lui Dumnezeu și cu siguranță vor primi răspuns”.

„M-au frământat multe întrebări, mai ales în legătură cu decizia mea. Și la un moment dat aveam ca argument de a rămâne în lume începutul unei rugăciuni : „Împărate ceresc Mângâietorule, Duhul Adevărului care pretutindenea ești…”. Îmi spuneam că dacă Dumnezeu este pretutindeni nu ar avea rost să plec la mănăstire.

Am primit un răspuns frumos de la părintele duhovnic: 'Și apă găsești peste tot dar bucuria cea mai mare este să o bei de la izvor'”.

Citește și: Europenii pot mânca viermi în siguranță! UE a aprobat utilizarea lor: pot fi puși chiar și în pâine

„Sfaturi foarte multe nu am pentru tineri”, a adăugat Fratele Andrei, „însă am o rugăminte: să mă pomenească și pe mine în rugăciunile lor”.

ACTIVEAZĂ NOTIFICĂRILE

Fii la curent cu cele mai noi stiri.

Urmărește stiripesurse.ro pe Facebook

×
NEWSLETTER

Nu uitaţi să daţi "Like". În felul acesta nu veţi rata cele mai importante ştiri.