Credeau că Israelul înseamnă salvare. Războiul le-a luat viața acolo. O mamă, fiica bolnavă de leucemie, bunica și doi veri au fost uciși de o rachetă iraniană, într-o suburbie a Tel Avivului.
O familie de cinci ucraineni care fugise din calea războiului din Ucraina a fost ucisă într-un atac cu rachete iraniene în Bat Yam, o suburbie a Tel Avivului. Pentru ei, Israelul era un loc al speranței – unde micuța Anastasia, în vârstă de 7 ani, putea primi tratamentul vital împotriva leucemiei, conform The New York Times.
Atacul a avut loc pe 15 iunie, iar vestea a zguduit Ucraina, provocând durere și furie. Într-o tragedie cu o ironie cruntă, războiul i-a ajuns din urmă tocmai în țara în care căutaseră salvarea.
„Chiar am crezut că vor fi în siguranță”
Maria Pieshkurova, mama Anastasiei, fugise din Odesa împreună cu fiica și cu bunica fetiței, Olena Sokolova, în decembrie 2022. În Israel, fetița primise un tratament pentru o formă agresivă de leucemie – tratament imposibil de continuat în Ucraina, unde spitalele erau copleșite de răniți de război.
„Chiar am crezut că vor fi în siguranță”, a spus Artem Buryk, tatăl Anastasiei și fostul partener al Mariei. „Niciodată nu m-am gândit că vor merge în Israel ca să scape de război – și îl vor găsi acolo.”
Bărbatul, înrolat voluntar în armata ucraineană, a aflat despre moartea fiicei sale în ziua atacului, la scurt timp după ce se întorsese de pe linia frontului din apropiere de Sumî, unul dintre punctele fierbinți ale războiului.
„Încă nu pot să cred. Nu înțeleg ce se întâmplă”, a spus el, copleșit de durere.
Speranța din Israel
În vara lui 2022, Anastasia avea doar 5 ani când a început să facă febră, iar medicii din Odesa au pus rapid diagnosticul de leucemie. Familia a încercat inițial să o transfere la spitalul Okhmatdyt din Kiev – spital care avea să fie, ulterior, distrus de o rachetă rusească. Alegerea s-a îndreptat spre Israel, unde tratamentul a început imediat, dar era extrem de costisitor – ajungând la sute de mii de dolari.
Maria Pieshkurova a cerut sprijin public, postând pe rețelele sociale fotografii cu fiica ei în spital și clipuri cu tatăl fetei în uniformă militară, cerând ajutor din tranșee.
În ciuda durerii, Anastasia nu și-a pierdut zâmbetul. „De fiecare dată când intram în camera ei, zâmbea. O durea și închidea ochii pentru o clipă”, a spus Lada Fichkovski, o voluntară care a avut grijă de copilă.
Veri aduși dintr-un alt coșmar
În mai 2024, Anastasia a fost vizitată de verii ei – Illia, 14 ani, și Kostiantyn, 10 ani – trimiși în Israel de mama lor, Hanna, sora Mariei. Odesa, orașul lor natal, devenise ținta atacurilor aeriene aproape zilnice.
„Din cauza bombardamentelor, copiii mei plângeau în fiecare noapte. Am decis să-i trimit departe”, a spus Hanna.
Cei trei copii și bunica lor locuiau împreună cu Maria într-o clădire din Bat Yam, într-o comunitate cu mulți imigranți din fostele republici sovietice. Simțeau că sunt în siguranță datorită sistemului Iron Dome, care putea intercepta majoritatea rachetelor lansate de Hamas.
„Credeau că nu e la fel de periculos ca în Ucraina”, a spus Inna Bahareva, directoarea unei organizații caritabile care sprijină copiii grav bolnavi.
Mesajul dinaintea sfârșitului
Pe 14 iunie, cu o zi înainte de tragedie, Anastasia i-a trimis un mesaj vocal tatălui său:
„Tati, noaptea am văzut cum cădeau rachetele.”
În dimineața următoare, Maria și fiica urmau să meargă la spital pentru a stabili următorul pas în tratamentul împotriva cancerului. Nu au mai apucat. O rachetă iraniană a lovit clădirea lor, distrugând-o aproape complet.
Au fost nevoie de patru zile pentru a recupera și identifica trupul Mariei. Împreună cu ea au pierit și Anastasia, Olena – bunica –, precum și cei doi veri, Illia și Kostiantyn.
Durerea rămasă
Hanna Pieshkurova și-a pierdut mama, sora și cei doi copii. Artem Buryk și-a pierdut fiica și fosta parteneră.
„Noaptea trecută i-am trimis mesaje vocale. Pur și simplu nu pot să cred că a murit”, a spus Buryk, cu vocea frântă.
Tragedia acestei familii este oglinda umană a unui moment sumbru din istoria recentă, în care două războaie paralele s-au întâlnit, iar victimele au fost – din nou – cei mai vulnerabili.
Comentează