Premium
Una dintre cele cele mai căutate poteci din Păltiniș, județul Sibiu, poartă numele celei care i-a fost muză lui George Coșbuc și pentru care a scris poezia „Numai una”. Familia lui Gretchen construia poteci și refugii montane și promova turismul în Munții Carpați. Frumoasa săsoaică l-a inspirat pe marele George Coșbuc, iar poezia ”Numai una” a devenit și un adevărat hit în România, după ce a fost interpretată de către trupele Talisman sau Phoenix, informează Mediafax.
Puțini sunt cei care știu că există o legătură între una din cele mai căutate poteci de munte din județul Sibiu și creația poetului George Coșbuc. Iar această legătură a fost Gretchen, care a fost muza lui Coșbuc în poezia „Numai una” și femeia care a dat numele potecii care leagă Păltinișul de Poiana Găujoara.
Informația a fost dezvăluită de președintele Consiliului Județean Sibiu, Daniela Cîmpean, care spune că județul Sibiu are oameni și locuri de poveste.
Cine a fost Gretchen, săsoaica care l-a vrăjit pe Coșbuc
Margarete Hertel, „Gretchen” cum era alintată de familie și prieteni, a fost fiica lui Georg Hertel, unul dintre cei care, la 1880, au fondat „Siebenburgischer Karpatenverein” (SKV), asociație destinată construirii de poteci și refugii montane, precum și promovării turismului în munții Carpați.
„Potrivit unei istorioare cunoscută de pasionații trecutului SKV, Gretchen a fost observată de tânărul George Coșbuc, care a fost, între 1887 și 1889, gazetar la „Tribuna”, ziar condus la acea vreme de Ioan Slavici. Tânărul Coșbuc obișnuia să-și bea cafeaua pe Herlauergasse (actuala stradă din centrul orașului Sibiu, Nicolae Bălcescu - n.r.) din centrul orașului și de multe ori a văzut o tânără frumoasă care mergea la liceu. Impresionat, Coșbuc a scris poezia „Numai una”, în care îi face și o descriere: „Pe umeri pletele-i curg râu / Mlădie-i ca un spic de grâu / Cu șorțul negru prins la brâu / O pierd din ochi de dragă”. Poezia a fost publicată în „Călindarul poporului”, tipărit de ziarul „Tribuna”- ediția 1889 , prilej cu care scriitorul a fost caracterizat de colegi ca fiind „deși încă foarte tiner, ocupă un loc de multă cinste: e cel mai bun între poeții ce-’i avem azi””, amintește Daniela Cîmpean, pe pagina sa de Facebook.
Tot în aceeași perioadă, versurile lui Coșbuc au fost preluate de compozitorul Guilem Șorban, cel care a mai pus pe note poeziile „Pe lângă plopii fără soț” și „Mai am un singur dor” scrise lui Mihai Eminescu și „Dorurile mele” și „Măi, crâșmare Niculae”, de Octavian Goga.
În anul 1903, Gretchen s-a căsătorit cu medicul sibian Karl Ziegler care, cunoscând pasiunea soției sale pentru călătoriile pe munte, decide să facă o donație SKV-ului pentru amenajarea unei noi poteci. Astfel, între 1903 și 1904, este amenajată poteca „Gretchenweg”, în lungime de 3 kilometri, care leagă stațiunea Păltiniș de Poiana Găujoara, folosită și astăzi de cei care urmează traseele spre Șaua Bătrâna sau Poiana Muncel.
Povestea potecii Gretchen, cât și legătura cu una dintre cele mai frumoase poezii scrisă de Coșbuc, ajunge la turiști prin ghizii programului Anii Drumeției, cei care reușesc să ofere iubitorilor de natură nu doar peisaje de neuitat, ci și istorioare menite să le completeze evadarea din cotidian.
Poezia cântată de Talisman și Phoenix
Pe rafturile primei biblioteci publice românești din Transilvania, Biblioteca Astra Sibiu, se află și poezia „Numai una” publicată pe când Coșbuc era gazetar la Sibiu, iar Gterchen îi era frumoasă muză. Nici melodia lui Guilem Șorban, compusă la 1894, nu s-a pierdut: în 1999 a fost adaptată de Nicolae Covaci, liderul grupului „Phoenix” și inclusă în albumul „Ora-Hora” al formației „Talisman”, „Numai una” devenind una dintre cele mai cunoscute melodii românești de la sfârșitul anilor ’90.
Astfel, cine ajunge azi în Păltiniș și pășește pe Gretchenweg, admirând peisajul Munților Cindrel, trebuie să recite din din Coșbuc, sau să reasculte hit-ul „Numai una”, trebuie să își amintească faptul că aceste opere s-au „născut” pe aceste meleaguri cu oameni și locuri de poveste.
