Premium
Episcopul vicar patriarhal Varlaam Ploieşteanul a îndemnat, joi, la trăirea sărbătorii Bunei Vestiri "cu inima deschisă", în lumea de astăzi în care auzim doar "veşti rele legate de epidemie, de boală, de sărăcie şi de moarte".
"Praznicul de astăzi este important pentru conţinutul său de început al mântuirii oamenilor. Dar, pe lângă această nădejde a mântuirii, devenită realitate prin întruparea lui Hristos, praznicul de astăzi ne aduce fiecăruia dintre noi şi multă bucurie şi nădejde. Dacă cea dintâi veste bună, după alungarea din Rai, a venit după foarte multe veşti rele, aşa şi astăzi sărbătoarea aceasta a Bunei Vestiri, care ne arată cu cât de multă iubire ne-a iubit Dumnezeu pe noi, făptura mâinilor sale, vine într-o lume în care, din păcate, nu auzim decât veşti rele legate de epidemie, de boală, de sărăcie, de moarte", a spus PS Varlaam Ploieşteanul în predica sa la sărbătoarea Bunei Vestiri, potrivit agerpres.ro.
Varlaam Ploieşteanul a oficiat, împreună cu un sobor de preoţi şi diaconi, Sfânta Liturghie din ziua sărbătorii Bunei Vestiri, la Catedrala Patriarhală, în condiţiile respectării normelor de siguranţă sanitară impuse de starea de alertă.
Ierarhul a arătat că "Biserica ne cheamă astăzi să ne bucurăm în ziua Bunei Vestiri".
"Şi această bucurie şi nădejde a mântuirii noastre să o trăim cu inima deschisă în fiecare zi a vieţii noastre, pentru că în actul Întrupării se arată iubirea nesfârşită a lui Dumnezeu. Atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât pe unicul său Fiu l-a trimis în lume, ca tot cel care crede în El să nu piară şi să aibă Viaţă Veşnică. Iar începutul venirii lui Hristos în lume, iată că are loc astăzi, în praznicul Bunei Vestiri", a mai spus vicarul.
Buna Vestire, sărbătorită de Biserică la 25 martie, aminteşte de venirea Arhanghelului Gavriil la Fecioara Maria din Nazaret, pentru a-i vesti că a fost aleasă de Dumnezeu să aducă în lume pe Fiul Său, spre mântuirea oamenilor (Luca 1, 26-38).
Maria a trăit 12 ani în templul din Ierusalim, dar împlinise deja vârsta la care celelalte fecioare părăseau locuinţa sfântă şi se măritau, iar Sfânta Fecioară nu mai avea îngăduinţa să stea în biserica Domnului. Însă, la cererea preoţilor şi arhiereilor de a părăsi templul şi de a intra în rânduiala ştiută, ea a răspuns că din scutece este dată lui Dumnezeu de părinţii săi. Deci, nu este cu putinţă să fie măritată cu om, nici nu se poate ca să fie silită spre nuntă, fiind fecioară a lui Dumnezeu Cel fără de moarte.
"Arhiereii se minunau de acel lucru nemaiauzit, pentru că nici o fecioară n-a mai fost vreodată care să-I fi făgăduit Domnului cândva a sa feciorie în veci, ci numai Maria cea dintâi în lume s-a arătat astfel" (Vieţile Sfinţilor).
Şi apropiindu-se de Chivotul Legii, după multă rugăciune, au primit răspuns, să se caute un bărbat vrednic, căruia să i se încredinţeze Sfânta Fecioară, sub rânduiala şi chipul însoţirii, pentru păzirea fecioriei.
Despre cum a fost ales acel bărbat, tradiţia Bisericii arată că s-a făcut în acest fel: din casa şi din seminţia lui David au fost aleşi bărbaţi fără femei, iar toiegele lor au fost puse în altar; al cărui toiag a înverzit, acela a fost ales pentru a i se încredinţa Fecioara Maria.
Aşa i-a fost încredinţată Maica Domnului unui bătrân drept numit Iosif, sub rânduiala însoţirii, dar pentru păzirea fecioriei celei care L-a născut pe Dumnezeu. Dreptul Iosif a luat-o în casa sa din Nazaretul Galileii. Aici, pe când se afla la rugăciune, a primit vestea adusă de Arhanghelul Gavriil, precum că a aflat har înaintea lui Dumnezeu, dovedindu-se vrednică să aducă în lume, ca om întrupat, pe Mântuitorul Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu (sursa: vol. "Vieţile Sfinţilor").
