Președintele Klaus Iohannis a căzut într-o dublă capcană

Lipsit de un Program politic, de o convingere, nimerit din greșeală la Cotroceni, Klaus Iohannis s-a grăbit să dea curs sfaturilor, multe venite de la consilieri, niște pripășiți și ei în Dealul Prezidențial. Drept urmare, brusc, fără o pregătire prealabilă, dar mai ales fără o motivare convingătoare pentru opinia publică, Klaus Iohannis a început să se manifeste ca un total diferit de imaginea sa de pînă acum, imagine care i-a adus succesul în alegeri: L-a atacat pe Victor Ponta scrîșnit, a cerut să-l verifice el, personal, pe Daniel Horodniceanu, cel avizat de CSM să preia funcția de procuror-șef al DIICOT, a făcut o vizită de lucru de tip Nicolae Ceaușescu la Institutul Cantacuzino, de unde s-a întors în chip de Daiana după vizita la babuini, a ordonat telefonic anchetarea premierului de către SRI, după modelul fostei Securități.Impresia puternică lăsată de această zvîcnire bruscă de agresivitate rămîne cea de îndeplinire à contre-coeur a unor sfaturi primite din mers, și nu de transpunere în practică a unei Strategii, nici măcar a unei tactici. Sunt convins că președintele a căzut într-o dublă capcană: Cea întinsă de liderii PNL, arși de cancerul Puterii care nu mai vine. Cea întinsă chiar de Victor Ponta, care simte că un război cu președintele, după modelul celui dus cu Traian Băsescu, nu poate fi decît în avantajul său electoral. Pe de-o parte, pentru că Victor Ponta are experiența războiului cu Traian Băsescu, pe de alta, pentru că angajarea lui Klaus Iohannis într-un război cu premierul ar duce inevitabil la erodarea lui Klaus Iohannis. Există o regulă de imagine publică despre care lui Klaus Iohannis ar fi trebuit să i se spună.S-ar numi regula Nu schimba brusc imaginea publică, pentru că electoratul amețește... Pe Klaus Iohannis nu-l prinde stilul războinic al lui Traian Băsescu și nici cel șmecheresc al lui Victor Ponta. Pe Klaus Iohannis îl prinde stilul din campania electorală. Orice încercare de a fi altfel decît ceea ce este organic, cu adevărat, se soldează cu un rezultat catastrofal.

Preluarea controlul oraşului antic Palmyra din Siria de către teroriștii grupării Statul Islamic și distrugerea acestuia ar însemna „una din marile nenorociri ale umanității”, spune Emil Hurezeanu. Jurnalistul a adăugat că soluția opririi acestor „barbari” ar fi una militară care să-i preocupe și pe ruși și pe americani. „E una din marile nenorociri ale umanității dacă se va întâmpla ce au mai făcut. Au distrus Muzeul din Mosul, au distrus Nimrod”, a spus Emil Hurezeanu. „În Siria, Alep a fost unul dintre cele mai splendide orașe ale romanității orientale, sau Damascul – una din minunile lumii – sunt practic distruse în urma acestor războaie din 2010-2011”, a adăugat jurnalistul. „Un paradox tragic face ca Mohamed Atta, cel care a studiat arhitectura la Hamburg și ingenieria, și care a condus unul din avioanele care au intrat în World Trade Center, la 11 septembrie 2001, să-și fi dat o teză de licență sau poate chiar de doctorat cu refacerea centrului istoric a orașului Alep, la Universitatea din Hamburg. Urmașii lui îl fac praf”, a menționat el. „Palmyra este interesantă pentru că este una din puținele întâlniri între Vest și Est, acum 3000 de ani. Se întâlneau acolo civilizația romană, cu lumea veche arabă și chiar cu lumea evreiască. Era un loc de platforme, pe unde veneau mirodeniile din Oceanul Indian și se îndreptau spre Europa. E o splendidă așezare, foarte bine păstrată, în mijlocul deșertului sirian, cu cea mai interesantă portretistică romană”, a adăugat Emil Hurezeanu.