Premium
La solicitarea Centrului Simon Wiesenthal, principatul Monaco a acceptat să îşi deschidă arhivele pentru perioada 1942-1944, în timpul căreia numeroşi evrei au fost arestaţi şi deportaţi, a anunţat joi guvernul, potrivit AFP.
Prezent în Israel la ceremoniile de marcare a 75 de ani de la eliberarea lagărului de la Auschwitz, ministrul de stat Serge Telle, care este şi şeful guvernului monegasc, s-a întâlnit miercuri cu responsabili ai Centrului Simon Wiesenthal, care acţionează pentru conservarea memoriei Holocaustului.
El i-a asigurat de "dorinţa de transparenţă a principatului şi de totală cooperare", conform serviciilor sale.
Telle a acceptat propunerea de a-i primi pe cercetătorii de la Centrul Simon Wiesenthal care "vor putea astfel să acceadă mai uşor, în deplină transparenţă, la arhivele" pe care le consideră necesare pentru a fi consultate.
"Orice nouă sursă documentară care va fi adusă de ei va fi, în mod natural, studiată şi tratată", conform guvernului.
În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, Monaco era, pe hârtie, un stat neutru guvernat de Prinţul Louis al II-lea, însă de fapt guvernul princiar a fost pe deplin subordonat Franţei regimului colaboraţionist de la Vichy şi supus presiunii ocupaţiei militare italiene începând cu 1942 şi apoi a soldaţilor germani începând cu 10 septembrie 1943.
La 1 iulie 1941 a fost dispus un recensământ al evreilor, iar la 28 februarie 1942 a fost introdus un statut al evreilor, fără a li se impune totuşi să poarte steaua galbenă.
La 28 august 1942, la un lună după Razia de la Velodromul de Iarnă din Paris, una dintre principalele operaţiuni împotriva evreilor în Franţa, 67 de evrei străini au fost reţinuţi la Monaco, dintre care 45 au fost trimişi la Drancy, în apropiere de capitala franceză, apoi în lagărul morţii de la Auschwitz, unde peste un milion de evrei au murit în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial.
Sub ocupaţia nazistă, raziile s-au înmulţit la începutul lui 1944.
