Premium
Ce fel de oameni conduc partidele românești? Acest articol încearcă o clasificare.
În articolul trecut am arătat cum putem împărți clasa politică de vârf în principi și baroni. „Principii” sunt cei ce au o viziune națională cu care alimentează o popularitate națională. Ei sunt cei care au interesul, de exemplu, economia să fie un joc cu sumă pozitivă din care să poată da „la toată lumea”. Baronii au o viziune locală său sectorială, incluzând în mod tipic în obținerea de alocări preferențiale de la buget.
Diferența este importantă deoarece, în opinia mea, „baronii”, fie locali fie sectoriali, nu sunt potriviți pentru a conduce un partid sau o țară. În acest articol ne vom uita mai atent la leadershipul formal sau informal al fiecărui partid.
PSD
În mod, sper, evident, Liviu Dragnea rămâne un baron. Cu o popularitate sub a partidului și cu o viziune neclară pentru societate, dl Dragnea este, aproape, arhetipul baronului.
Gabriela Firea este un caz mai complicat. Pe de o parte este cel mai important baron local din România, cum se vede, de exemplu, în preluarea ELCEN. Pe de altă parte, popularitatea sa este de nivel național. La fel, poate, și ambițiile. După cum au observat mulți, dna Firea nu pare capabilă să articuleze o viziune pentru București, darămite pentru națiune. Dar electoratul pare să creadă și să vadă altceva. Există o viziune acolo, chiar dacă nu dna primar s-a lipit de ea doar întâmplător.
Nici Lia Olguța Vasilescu nu este un caz banal. Ea are un fief în Craiova, dar cariera ei politică a fost mai degrabă una națională. Evident, dna Vasilescu nu oferă o viziune proprie cu care să facă concurență primilor doi, ar fi o greșeală. Nu ești principe cu adevărat decât când ești sau ai fost în fruntea bucatelor. Dar fosta doamnă primar ar putea oferi și ea surprize.
Victor Ponta, desigur, este un soi de principe în exil.
PNL
Lupta dintre Ludovic Orban și Cristian Bușoi a fost în mod destul de evident o luptă între un principe și (o parte din) baroni. Dar sub dl Orban este greu de spus acum cine sunt liderii puternici și care este sursa puterii lor. Din nefericire, puterea PNL pare să vină zilele astea aproape exclusiv din teritoriu. Teritoriul e bun, dar e și mai bun acompaniat de o identitate clară la nivel național.
USR
Poate o să para bizar, dar Nicușor Dan este astăzi un baron. Din punct de vedere al doctrinei, dl Dan, după propriile admisii, se focalizează pe un singur lucru: anticorupția. Din punct de vedere al strategiei politice, dl Dan este din ce în ce mai parohial. La modul ideal, el vrea să nu aducă pe nimeni în partid (ex Dacian Cioloș) și să nu piardă pe nimeni (ex Clotilde Armand). Viziunea lui, chiar dacă nu este teritorială, este, în momentul de față, foarte provincială.
Cristian Ghinea are o viziune princiară dar, deocamdată, popularitatea nu îl ajută.
Ca principe alternativ în USR este construit Vlad Alexandrescu, coordonatorul unei (viitoare, propuse) platforme doctrinare unificate a USR. Să vedem dacă se ajunge acolo.
România 100
Dacian Cioloș, ca nivel de popularitate și abordare, este un politician național. Dar încă lipsește viziunea aceea pentru care (se presupune că) a fost înființată România 100.
Vlad Voiculescu este, de asemenea, un politician care ar putea articula credibil o viziune națională dar, cine știe din ce motive, nu dorește.
PMP
Probabil că atât partidul cât și electoratul său au ca viziune încrederea personală în Traian Băsescu.
ALDE
Călin Popescu Tăriceanu este ultimul dintre principii de altădată. Popularitatea sa îi permite să se comporte ca un principe în partidul său mic dar parlamentar. Puterea sa limitată îl scutește de nevoia de a avea o viziune.
