Premium
Decembrie 2009, o sâptămână înainte de alegerile prezidențiale, Mircea Geoană e deja câstigător. Primește un telefon și se duce la Sorin Ovidiu Vântu. În dezbaterea de a doua zi, Traian Băsescu îi arată o poză cu întâlnirea. Electoratul de dreapta primește ceea ce aștepta de multă vreme: un motiv să iasă la vot. PSD nu mai poate opri emoția din jurul întâlnirii de taină. PSD pierde președenția, guvernarea și se duce în opoziție pentru următorii 4 ani.
Decembrie 2014, electoratul de dreapta vede cum candidatul său, Klaus Iohannis se îndreaptă încet și sigur către un dezastru. Lumea e resemnată, Victor Ponta o să fie președinte. PSD va păstra guvernarea pentru următorii ani. Dar celebrele “laboratoare” PSD vor să fie sigure de victorie și dau cu flit votanților din diaspora. Votanții lui Iohannis văd o mare nedreptate la mijloc, se mobilizează. Crează emoție, un val de nemulțumire. Oamenii scriu pe Facebook, se adună în marile orașe, iar cei din diaspora își amenință părinții de acasă că nu mai trimit bani dacă votează cu PSD. Iohannis câștigă cu o diferență de un milion de voturi. PSD pierde președenția, și în scurt timp și guvernarea. Pe un val de emoție pe care dreapta nu a reușit să-l creeze singură. Dar i-a ajutat PSD.
În mai 2019, guvernul se gândește c-ar fi util să transforme taximetriștii în agenți electorali și acceptă să dea o ordonanță de urgență care să-i scape de concurența Uber. Ca să nu-și ridice în cap electoratul de dreapta, promit și reglementarea serviciilor de tip Uber în același timp cu intrarea în vigoare a modificărilor. Miniștrii Suciu și Cuc sunt trimiși la înaintare, cu promisiuni. O lună mai târziu, aceleași promisiuni, dar nimic pe agenda guvernului. Dar vin alegerile și cei doi miniștri încep să vadă pericolul. Lumea întreabă, se agită: va mai exista Uber? Așa că se jură că nu au nimic cu Uber și nu vor fi amenzi sau probleme. La mai putin de o zi de la vorbe, amenzile apar, plăcuțele de înmatriculare sunt ridicate. Sunt mai puține mașini pe stradă și oamenii așteaptă mai mult. Și iar începe tăvălugul. Pe Facebook, la televizor, în presă. Lumea se agită din nou. Vorbește de proteste. Se mobilizează. Opoziția își freacă mâinile. Nimic nu poate fi mai plăcut decât ajutorul venit chiar de la PSD.
Pentru oamenii din PSD care au trăit momentele Geoană/Vîntu și Ponta/Diaspora e un deja-vu. Mai ales pentru Liviu Dragnea care a fost șeful ambelor campanii. De fiecare dată, partidul a facut ce n-a reușit opoziția. Să mobilizeze votanții celorlanți. Și erorile s-au decontat la preț maxim. PSD a pierdut alegerile de fiecare dată.
