Un anumit raport între proteinele produse de celulele imunitare din sânge este asociat cu un risc crescut de boli legate de înaintarea în vârstă, relatează site-ul Live Science.
Două persoane născute în aceeaşi zi pot îmbătrâni în moduri complet diferite: una se poate menţine într-o stare de sănătate relativ bună, în timp ce cealaltă poate dezvolta o boală cronică, potrivit Radio Rador România.
Cercetătorii au identificat acum o diferenţă esenţială la nivelul sistemului imunitar al persoanelor mai predispuse la afecţiuni asociate îmbătrânirii. Descoperirea ar putea contribui la explicarea motivului pentru care unii oameni rămân sănătoşi mai mult timp decât alţii.
La persoanele tinere, sistemul imunitar conţine numeroase limfocite T naive, un tip de globule albe care nu au intrat încă în contact cu un anumit agent patogen.
În timp, expunerea la microorganisme care provoacă boli şi vaccinările transformă o parte dintre aceste limfocite T în celule de memorie, capabile să reacţioneze rapid şi să protejeze organismul împotriva infecţiilor.
Oamenii de ştiinţă au căutat această semnătură proteică în datele a aproximativ 48.000 de participanţi înscrişi în UK Biobank, o bază de date de amploare cu informaţii medicale despre adulţi din Regatul Unit.
Celulele de memorie produc proteine caracteristice, numite granzime, cu rol în distrugerea celulelor infectate. Granzimele pot fi de mai multe tipuri, printre care granzime B şi K.
În cazul persoanelor despre care, pe baza proteinelor din sânge, s-a estimat că au un nivel mai ridicat de celule producătoare de granzimă B, rezultatele privind starea de sănătate în următorii 17 ani au fost mai nefavorabile.
Acestea au prezentat un risc mai mare de deces, precum şi de apariţie a unor afecţiuni precum diabetul, hipertensiunea arterială şi bolile hepatice şi renale.
Rezultatele ar putea indica existenţa unui aspect al îmbătrânirii sistemului imunitar care nu a fost încă suficient studiat.
„Cred că este cu adevărat fascinant. Acest lucru arată că există, probabil, mecanisme biologice noi, pe care nu le-am observat până acum”, a comentat imunologul Claire Gustafson, de la Institutul de Imunologie Allen.
De asemenea, este important de reţinut că celulele producătoare de granzimă K la şoareci nu sunt identice cu cele producătoare de granzimă K la oameni. La şoareci, acestea reprezintă o etapă mai avansată şi mai specializată în dezvoltarea celulelor imunitare. La oameni, celulele producătoare de granzimă B corespund mai bine acestei descrieri.
„Acest lucru evidenţiază o diferenţă semnificativă între sistemele imunitare ale şoarecilor şi oamenilor, o diferenţă care a fost până acum subestimată. Atunci când comparăm aceste celule la cele două specii, «nu comparăm lucruri identice»”, subliniază Gustafson.
Din acest motiv, oamenii de ştiinţă „trebuie să studieze mai aprofundat oamenii, deoarece aceste particularităţi nu se reflectă în modelele animale”.
„Caracteristicile celulelor imunitare umane pot varia, de asemenea, de la o populaţie la alta. Sunt necesare mai multe date provenite de la grupuri diferite de oameni pentru a ajunge la o înţelegere reală a indicatorilor universali ai sănătăţii sistemului imunitar.
Raportul dintre celulele producătoare de granzimă K şi cele producătoare de granzimă B s-ar putea dovedi un nou indiciu pentru înţelegerea îmbătrânirii sănătoase.
Sunt însă necesare date suplimentare pentru a clarifica de ce şi prin ce mecanism este asociat acest raport cu o stare de sănătate mai bună sau mai precară la vârste înaintate.
Acesta este un fel de prim pas către atingerea acestui obiectiv”, conchide Gustafson.
