Alexandru Petria este unul dintre cei mai provocatori scriitori și publiciști de la noi. Nonconformist, parcă are o reală plăcere să meargă împotriva curentului, să riște când și unde alții tac, ține să fie el însuși și în condiții nefavorabile, chit că nu-i e ușor- bănuiesc. Îl admiri sau îl înjuri, nu prea e loc de căldicel în receptarea lui. Oricum, nu plictisește.
A publicat până în prezent cărți de poezii, de proză și de interviuri. Are un roman tradus în Olanda, iar poeziile i-au cunoscut versiuni în spaniolă, catalană, neerlandeză, franceză, maghiară și sârbă. Cartea sa de convorbiri cu regizorul și scriitorul Mircea Daneliuc a devenit bibliografie obligatorie pentru cei interesați de lumea filmului.
Cea mai nouă apariție editorială a lui Petria, volumul de poezii „Până unde are oxigen dragostea” (se poate comanda online aici....), editura Alexandria Publishing House, este încă o dovadă a talentului său, certificat de-a lungul timpului de majoritatea criticilor literari prestigioși. Este o carte de poezii de dragoste de-o sinceritate brutală, bărbătească, care încalcă fără teamă o serie de tabuuri, în ce privește limbajul și descrierea sexualității, dar totul este învăluit într-o ciudată și persistentă tandrețe. Îl suspectez pe autor că e un sentimental ce-și reprimă pulsiunile și le ascunde sub măștile ironiei și cinismului.
„Până unde are oxigen dragostea” merită citită, e o oază de literatură adevărată în mohorala vieții cotidiene.
Ca să vă provoc la lectură, transcriu superba și ultra-scurta poezie care deschide volumul, „dragostea”: „ca și cum ai afla o gaură în mare/ și prin ea/ ai arunca semințe de margarete în australia”.