În Duminica Sfintei Maria Egipteanca, 29 martie 2026, la împlinirea a 20 de ani de la întronizarea Preasfințitului Părinte Ambrozie în scaunul de Episcop al Giurgiului, Arhimandritul dr. Teodor Șerban, Vicar eparhial, a rostit un cuvânt omagial amplu, cu accente teologice și memoriale, în care a sintetizat două decenii de slujire arhierească, jertfă și construcție duhovnicească într-o eparhie tânără.
Evocând momentul întronizării din anul 2006, Arhim. dr. Teodor Șerban a subliniat caracterul providențial al alegerii făcute de Patriarhul Teoctist, arătând că această decizie s-a dovedit în timp una inspirată, confirmată prin roadele vizibile ale slujirii:
„Sunt 20 de ani de slujire neobosită a Arhiereului Veșnic Hristos și a Bisericii pe care El a întemeiat-o ca loc mântuire a sufletelor ce tânjesc după apa cea vie. Parafrazând cuvintele Psalmistului, douăzeci de ani înaintea lui Dumnezeu sunt ca «ziua de ieri, care a trecut şi ca straja nopţii». Aș îndrăzni să adaug că, în timpul sfințit al Bisericii, 20 de ani nu se măsoară decât prin puterea cuvântului și prin roadele lucrării la care am fost chemați”, a spus Vicarul eparhial.
În această cheie, aniversarea nu a fost prezentată ca un simplu reper cronologic, ci ca o mărturie a unei lucrări continue, în care timpul s-a transfigurat prin slujire.
Cuvântul omagial a insistat asupra dificultăților începuturilor, într-un context în care Eparhia Giurgiului se afla la început de drum, fără structuri consolidate și fără resurse suficiente. În acest cadru, rolul ierarhului a fost unul decisiv:
„Tot ceea ce s-a clădit a necesitat efort, implicare și dăruire dincolo de timp și dincolo de confortul pe care oamenii obișnuiți și-l doresc. Cu bani puțini, dar bine chivernisiți, dar mai ales cu multă jertfă și dăruire, ați realizat, în 20 de ani de arhipăstorire, ceea ce nu credea nimeni a fi cu putință”, a evidențiat arhimandritul.
În completare, acesta a descris dezvoltarea eparhiei ca pe o construcție organică, în care dimensiunea administrativă, pastorală și socială s-au împletit constant, generând o comunitate eclezială vie.
Un punct central al intervenției l-a constituit modul în care PS Ambrozie a relaționat cu clerul și credincioșii, fiind prezentat drept un ierarh care a cultivat comuniunea și apropierea:
„V-ați făcut concomitent și frate și părinte, uneori împreună lucrător cu fiecare dintre noi, iar alteori părinte, purtând grija fiecăruia. V-ați asumat și ați trăit problemele și neajunsurile fiecărui preot și ați ajutat pe fiecare după putință. Ne-ați demonstrat că Biserica este în realitate aflarea împreună, adunarea, calea comună, conlucrarea”, a subliniat Arhim. dr. Teodor Șerban.
Această perspectivă a fost completată de ideea că slujirea arhierească nu poate fi redusă la criterii administrative, ci presupune o responsabilitate duhovnicească profundă, în fața lui Dumnezeu și a comunității.
Evaluarea celor două decenii de arhipăstorire a condus la o concluzie fermă: PS Ambrozie este, în mod real, părinte și ctitor al Eparhiei Giurgiului, atât prin relația vie cu oamenii, cât și prin realizările concrete:
„Părinte pentru că în toți acești ani ați arătat iubire jertfelnică, răbdare, iertare și generozitate. Ctitor pentru că s-au realizat multe și frumoase zidiri: s-au înființat vetre monahale, s-au zidit biserici noi și s-au restaurat cele istorice, s-au înființat centre social-filantropice și culturale. Toate acestea vor rămâne mărturie pentru generațiile care vor urma”, a arătat Vicarul eparhial.
În același context, a fost evidențiat faptul că eparhia s-a consolidat ca o adevărată familie duhovnicească, în jurul ierarhului și al lucrării comune.
„Dacă cineva ne-ar întreba astăzi cum viețuiesc creștinii și cum este păstrată Biserica, am răspunde: Slavă lui Dumnezeu pentru toate! Hristos, Domnul, ne-a dăruit tuturor multe binefaceri și statornică pace”, a afirmat Arhim. dr. Teodor Șerban.
STIRIPESURSE.RO publică mesajul integral al arhimandritului Teodor Șerban:
”Preasfințitul Părinte Ambrozie – părinte și ctitor al Eparhiei Giurgiului.
20 de ani de arhipăstorire în ținutul Giurgiului
Arhim. Dr. Teodor ȘERBAN
Vicar Eparhial
Preasfinția Voastră,
Domnule Ministru,
Stimate Autorități,
Preacucernici și Preacuvioși Părinți,
Preacuvioase Maici
Iubiți credincioși și credincioase,
Se împlinesc în această duminică 20 de ani astăzi de când, vrednicul de pomenire Patriarh Teoctist, V-a așezat in scaunul de Episcop al Giurgiului. Sunt 20 de ani de slujire neobosită a Arhiereului Veșnic Hristos și a Bisericii pe care El a întemeiat-o ca loc mântuire a sufletelor ce tânjesc după apa cea vie.
Parafrazând cuvintele Psalmistului, douăzeci ani înaintea lui Dumnezeu sunt ca „ziua de ieri, care a trecut şi ca straja nopţii” (Ps. 89:4). Aş îndrăzni, cu smerenie, să adaug că şi în timpul sfinţit al Bisericii, 20 ani nu se măsoară decât prin puterea cuvântului şi prin roadele lucrării la care am fost, prin dumnezeiască purtare de grijă, chemaţi.
Dumnezeu V-a dăruit ținutului Giurgiului ca Păstor și Părinte și cu adevărat iubirea lui Hristos se vede în lucrarea prin care ați întemeiat-o și sporit-o această mică eparhie aflată într-o margine de țară, cu oameni care aveau nevoie de îndrumare și mângâiere duhovnicească.
Mulți dintre noi am fost martori ai evenimentului de acum 20 de ani, văzând dragostea și speranța cu care nonagenarul patriarh V-a așezat pastor al Giurgiului. „Ajută Doamne, gândului și inimii Noastre” a însemnat atunci patriarhul în Condica nou înființatei eparhii. A fost parcă o proorocie și o nădejde ce astăzi o vedem pe deplin implinită. Ați lucrat și slujit după gândul și inima patriarhului ce V-a fost părinte și învățător!
Unii dintre cei ce astăzi am slujit împreună, V-am fost alături încă de la început. Prea tineri, lipsiţi de experienţă, însă plini de entuziasm, am considerat la acea vreme că lucrarea Bisericii este una uşoară, fără obstacole şi fără greutăţi. La întronizarea Preasfinţiei Voastre, din Duminica Mariei Egipteanca anul milei Domnului 2006, în Catedrala Episcopală „Adormirea Maicii Domnului” din Giurgiu, ne apropiam pentru prima oară de ceea ce înseamnă demnitatea şi însemnătatea episcopului în mijlocul Bisericii lui Hristos. Momentul acesta i-a copleşit pe toţi, văzând mulţimea de ierarhi, preoţi şi diaconi, în frunte cu patriarhul țării, liturghisind împreună şi aşezând pentru întâia dată ierarh pe scaunul vlădicesc de la Giurgiu.
Aceste clipe înălţătoare au fost urmate de truda firească a începuturilor. Ar fi multe de spus astăzi, atât de multe, încât fiecare dintre noi ar trebui să-şi alcătuiască propriul cuvânt. Sunt încă vii momentele de început, în care priceperea şi răbdarea Preasfinţiei Voastre au precumpănit în faţa tinereţii şi a lipsei noastre de experienţă. Se vorbeşte adesea despre alcătuirea unei echipe care să coordoneze activităţile unei instituţii, însă astfel de reguli nu se pot aplica în cazul unei eparhii. Dincolo de norme, există regula de aur a ascultării, există încredinţarea că lucrarea noastră nu poate fi supusă nici criteriilor statistice, nici aprecierilor exclusive ale lumii acesteia. Mai presus de toate, vom da răspuns înaintea Dreptului Judecător pentru felul în care am slujit Biserica şi pentru sufletele celor ce ni s-au încredinţat spre păstorire. Grea misiune, grea slujire! Cum să poţi împlini, deopotrivă, lucrarea Mariei şi lucrarea Martei, fără să nedreptăţeşti pe vreuna dintre ele?
Părinteşte ne-aţi demonstrat că acest lucru este posibil. În catedrala episcopală, trudind alături de toţi ceilalţi la înfrumuseţarea sfântului locaş, dar şi în rugăciune seara; pe şantierele bisericilor şi mănăstirilor, dar şi în sfintele altare, slujind Sfânta Liturghie și Sfintele Taine împreună cu preoţii şi credincioşii; participând şi implicându-Vă în evenimentele sociale, dar şi transmiţând mesajul Evangheliei şi al Bisericii lui Hristos. Toate acestea au devenit modele pentru noi toţi. Am înţeles încetul cu încetul că slujirea arhiereului este, înainte de toate, slujirea părintelui care are puterea duhovnicească să vadă și să chivernisească toate cele ale Bisericii şi să le socotească deopotrivă, cu dreptate şi cu dragoste.
Cei care V-am stat alături știm că, cei 20 de ani de slujire la Giurgiu, nu au fost ușori, ba dimpotrivă! Tot ceea ce s-a clădit a necesitat efort, implicare și dăruire dincolo de timp și dincolo de confortul pe care oamenii obișnuiți și-l doresc sau la care aspiră. Vă frământaţi ziua şi privegheaţi noaptea, socotind ce este bine de săvârşit. Cu bani puţini, dar bine chivernisiţi, dar mai ales cu multă jertfă și dăruire aţi realizat, în 20 ani de arhipăstorire în Eparhia Giurgiului, ceea ce nu credea nimeni a fi cu putinţă. Ați mărturisit cu multe ocazii că, în toți acești ani, bucuriile au fost multe, pe măsura jertfei, spunem noi! Nimic din toate acestea însă, n-ar fi fost posibile, după cum ați afirmat de multe ori, fără binecuvântarea lui Dumnezeu, fără rugăciunile neîncetate ale clericilor, dar mai ales fără sprijinul, ajutorul și continua susținere a credincioșilor care au format în jurul Preasfinției Sale o mare familie. Da, azi, după atâta vreme Eparhia Giurgiului este casa noastră, o mare familie ce sporește spre slava lui Dumnezeu și cinstea Bisericii Sale cu flori duhovnicești menite să aline și să adape pe toți cei ce caută Calea, Adevărul și Viața.
Nu știm dacă, în acești 20 de ani, răspunsul nostru, al fiilor duhovnicești, a fost pe măsură. Nu știm dacă firele albe ce Vă împodobesc tâmpla sunt darul cel mai de preț pe care vi l-am fi putut oferi, nu știm dacă lucrarea noastră s-a ridicat la înălțimea chemării preoțești. În neștiință fiind, am căutat la pilda Preasfinției Voastre și astfel am încercat să nu ne abatem de pe cale. De vom fi reușit sau nu, Domnul ne va spune la dreapta judecată, iar nouă nu ne rămâne decât să stăruim în lucrare, în rugăciune și în nădejde. Iar dacă s-a făcut ceva, toate acestea să fie socotite spre slava lui Dumnezeu și întru întărirea Bisericii Sale.
V-am supus multor încercări și griji, ne-ați oferit în schimb liniște și pace. De multe ori ne-a lipsit râvna, ne-ați învățat că râvna se câștigă prin stăruință. Și acolo unde noi nu am mai putut răzbi, ați răzbit Preasfinția Voastră.
Modul în care aţi lucrat cu fiecare cleric arată răspunderea sporită venită din grija pentru fiecare dintre noi și pentru binele Bisericii. V-aţi făcut concomitent şi frate şi părinte, uneori frate şi împreună lucrător cu fiecare dintre noi, iar alteori părinte, având răspunderea de a purta grija pentru fiecare dintre noi. V-aţi asumat şi aţi trăit problemele, încercările şi neajunsurile fiecărui preot şi aţi ajutat pe fiecare după putinţă. Ne-aţi demonstrat că Biserica este în realitate aflarea împreună, adunarea, calea comună, conlucrarea. De aceea toate împlinirile acestor 20 ani vin nu numai din munca neobosită a Preasfinţiei Voastre, ci şi din deprinderea de a vedea pe cei mai mici întru slujire ca pe nişte fraţi. Vorbim aşadar de o slujire ce s-a concretizat, nu prin comodităţi personale, ci prin slujirea comunităţii în comuniune cu celilaţi, spre binelui Bisericii.
În viața prea puțini sunt dispuși să își asume starea de a învăța de la altul, starea de ucenicie, adică de a te lăsa modelat de altul. Preasfinția Voastră ați învățat de la toți, chiar și de la cei mai mici în slujire, de la preoții simplii de la țară și de la călugăriii cei mai smeriți din manastire, precum și de la credincioșii jertfelnici și buni pe care i-ați întâlnit pe cale. Dar cel mai mult ați învățat, îndrăznesc astăzi să zic, de la Patriarhul Teoctist, care V-a fost părinte duhovnicesc. Cred că nu greșesc cu nimic spunând astăzi că sunteți cel mai autentic ucenic al Patriarhului Teoctist. Zic acest lucru deoarece mult din blândețea și modul de lucru, din chibzuința cu care judecați treburile bisericești, cu durere și dragoste, precum și modul firesc în slujire și comunicarea liberă și plin de înțelegere le-ați depins de la dansul. Numai un ucenic bun poate deveni un părinte bun! Așa ne învață părinții Bisericii!
Cei 20 de ani trecuți de la întronizarea Preasfinției Voastre Vă confirmă ca părinte și ctitor al Eparhiei Giurgiului. Părinte pentru că în toți acești ani ați arătat celor din jur iubire jertfelnică, bunătate, răbdare, iertare și multă generozitate. Grija părintească o vedem oglindită în comportamentul cotidian, în relația cu colaboratorii, în cea cu preoții de la parohii, în cea cu monahii din manastiri, ori în cea cu simplii credincioși. Ctitor pentru că în toți acești ani s-au realizat multe şi frumoase zidiri: s-au înfiinţat noi vetre monahale, s-au zidit biserici noi şi s-au restaurat cele istorice, s-au înfiinţat numeroase centre social-filantropice şi pastoral-culturale și de asistență medicală. Patrimoniul eparhiei a sporit, asemenea marilor eparhii. Ar fi suficient numai să ne uităm în jurul nostru astăzi, în acest preafrumos locaș cu statut de catedrală, la Centrul Pastoral Gavriil Drugănescu – monument de arhitectură brancovenească readus în patrimoniul judeţului prin zbaterile Preasfinţiei Voastre. Să privim astăzi Sediul Administrativ al Centrului Eparhial, Reşedinţa Chiriarhală, Centrul Social Pastoral Sf. M. Mc. Gheorghe din centrul municipiului sau casele de odihnă pentru clerici. Toate acestea vor rămâne, pentru genrațiile care vor urma, martori ai vocației de ctitor a Preasfinției Voastre.
Astăzi, după 20 de ani, știm și înțelegem care a fost gândul și inima Patriarhului Teoctist care și-a așezat ucenicul în scaunul de Episcop al Giurgiului: că Giurgiu avea nevoie de un părinte și ctitor, și cel mai potrivit ați fost și sunteți Preasfinția Voastră!
De astăzi, apelativul al Giurgiului, nu mai este doar o titulatură, ci o realitate, aparțineți Giurgiului, pentru că V-ați dăruit și jertfit pentru Giurgiu și giurgiuveni, ca pe toți să-i dobândiți.
Când l-a întâlnit pe Zosima în pustie, Sfânta Maria Egipteanca l-a întrebat: Cum viețuiesc creștinii? Cum conduc ocârmuitorii? Cum este păstrată Biserica? Dacă, după acești 20 de ani, cineva ne-ar pune același întrebări si nouă celor din Episcopia Giurgiului, am răspunde: Slavă lui Dumnezeu pentru toate! Hristos, Domnul, ne-a dăruit tuturor multe binefaceri și statornică pace!
Întru mulți și fericiți ani Preasfinția Voastră!
29 martie 2026
Duminica Sfintei Maria Egipteanca”
Comentează