Premium
„Linia de demarcaţie dintre rugăciune şi poezie este una extrem de fină”, a afirmat Preasfinţitul Părinte Varlaam Ploieşteanul în prima zi a Simpozionului Internaţional de Teologie de la Bucureşti.
Episcopul vicar patriarhal a susţinut o prelegere, în sesiunea a doua de comunicări, intitulată „Poeţi rugători teologhisind despre rugăciune”.
Pe parcursul expunerii sale, ierarhul a valorificat fragmente din poezii care au în prim plan rugăciunea, informează basilica.ro.
În volumul „Monahul de la Rohia răspunde la 365 de întrebări incomode adresate de Zaharia Sângeorzan”, Nicolae Steinhardt a afirmat că „poezia este respiraţia lui Dumnezeu pe pământ, definind-o drept liturghia umilinţei ajunsă metaforă”, a subliniat Preasfinţia Sa.
PS Varlaam a amintit de concluzia poetului şi diplomatului Ion Bran, autor de poezie creştină, anume aceea că „poezia rămâne ultimul adăpost mai sigur decât cel antiatomic în lupta împotriva morţii”.
Episcopul vicar patriarhal a făcut trimitere şi la cuvintele marelui savant Nicolae Iorga: „un gând sfânt în haina poeziei e ca o icoană îmbrăcată cu argint”.
„Rugăciunea Domnească” îmbrăcată în versuri a fost un alt exemplu oferit de Preasfinţia Sa.
„Sfinţii Apostoli cerând Învăţătorului lor să fie povăţuiţi cum trebuie să se roage, Mântuitorul Hristos le-a încredinţat Rugăciunea Domnească, ea însăşi tâlcuită sau versificată de numeroşi poeţi”.
În finalul prelegerii, PS Varlaam Ploieşteanul a menţionat că „mulţi dintre poeţii creştini români au înţeles că de la Dumnezeu vine imboldul pentru rugăciune, de la Dumnezeu ne vin cuvintele pentru rugile noastre şi de la Duhul Sfânt harul ca rod al rugăciunii noastre”.
„Închei cu trei versuri din poemul Ctitorie la Ieud din volumul Imnele Maramureşului, semnat de poetul imnograf Ioan Alexandru: popoarele spune-se că dispar când nu mai pot să se roage”, a spus Părintele Episcop.
