Premium
stiripesurse.ro vă prezintă principalele teme din presa zilei, având ca subiect central un articol publicat de cotidianul Național care lansează o ipoteză destul de interesantă privind jocurile de culise din interiorul Partidului Social Democrat.
National:
La doar cateva zeci de ore dupa ce „National” anunta in exclusivitate mazilirea lui Adrian Tutuinau, cel care tocmai era sub aburii succesului vizitei in SUA anuntata chiar de catre ambasadorul Hans Klemm si a mangaierii pe cap prezidentiale, fostul ministru al Apararii a fost nevoit sa-si „ridice fustita”. Si cu toate ca, mai ales dupa ce a primit „delete” si de la sefia Comisiei parlamentare de control a SRI, devenind deja o persoana nefrecventabila pentru conducerea pesedista, cariera politica a lui Tutuianu pare una terminata, iata ca acesta incearca inca o data „sa muste mana care l-a hranit”.
Astfel ca, dupa modelul Grindeanu, ar fi acceptat, fie si tacit, sa lupte „in ilegalitate” contra fostului partid, dandu-si acceptul ca, la momentul potrivit, sa-si declare public apartenenta PRO – Ponta. Iar meritul racolarii lui Adrian Tutuianu ii revine, incontestabil, lui George Maior. Care, mai ales dupa intalnirea de taina cu Hillary Clinton si dupa ce se aude ca s-ar fi capatuit din partea democratilor cu un consilier pe cat de apreciat, pe atat de costisitor precum Rooby Mook, principalul strateg al „miscarii gay” din SUA, cauta deja noi „Cai troieni” care sa macine din interior atat PSD-ul, cat si dreapta moderata care, altfel, s-ar alinia in spatele unei noi campanii a presedintelui Klaus Iohannis. De aceasta data insa, mai ales dupa ce s-au fiert deja de atatea ori, strategii din umbra ai PSD-ului par sa-i fi convins pe liderii partidului sa sufle si in „iaurt”, mai ales ca l-au identificat deja pe„noul Tutuianu” al Guvernului in persoana Rovanei Plumb. Asa ca dupa ce au dat „azimutul”, ministrul delegat pentru fonduri europene fiind deja o „tinta in miscare”, liderii pesedisti trebuie acum doar sa actioneze suficient de repede, pentru ca altfel, dupa cum reiese si din informatiile intrate in posesia acestora, pana la sfarsitul lunii noiembrie este prevazuta „Marea Motiune” prin care se va incerca debarcarea Cabinetului Tudose sau barem ruperea a inca unei felii din actuala coalitie de guvernamant. (Mai multe detalii AICI)
Ziarul Financiar:
Nu ştiu dacă aţi observat, dar România este cotropită de paznici şi bodyguarzi, ori foarte tineri, raşi în cap şi umflaţi de muşchi, ori foarte seniori, slabi şi epuizaţi de ultimii 27 de ani în care nu şi-au găsit locul. În orice magazin, supermarket, companie, locaţie intri şi dai de un paznic sau un bodyguard care pierde timpul pe acolo. Pentru acest job, plătit cu salariul minim pe economie (1.450 de lei brut) sau puţin peste, în funcţie de oraş, plictiseala este cel mai mare duşman, cum trec cele 8 ore.
De asemenea, pentru fete videochatul a venit ca o soluţie de salvare din sărăcie, fără a mai ajunge pe străzile din Occident.
În Bucureşti, la ieşirea din metrou în Piaţa Romană sau la Coloane, aproape orice fată este abordată de un tânăr care îi dă un flayer despre videochat şi cât poţi să câştigi de acolo, cu acte în regulă. Unul din cele mai mari videochaturi din Bucureşti, LTV Network, a raportat pentru 2016 afaceri de 30 mil. lei (6,7 mil. euro).
Un barman dintr-o pizzerie din Capitală, care a lucrat mai bine de 10 ani în Occident, dar care s-a întors acasă pentru că reuşeşte acum să rămână cu mai mulţi bani în mână la final de lună în Bucureşti decât la Milano, răbufneşte: Nimeni nu mai vine să lucreze, să fie ospătar sau picoliţă. Decât să stea 12 ore în picioare şi să ia 100-200 de lei pe zi, mai bine se face paznic sau se duce la videochat. Unde ne vom duce aşa?
Vasile Deac, proprietarul unei fabrici de mobilă din Baia Mare, este revoltat: absolvenţii de liceu nu vor să se trezească la 5 dimineaţa şi să lucreze pe salarii de 1.500 de lei net. Mai bine stau pe ajutorul de şomaj şi pe banii părinţilor. Noi nu putem oferi salarii de 3.000 sau 4.000 de lei. Toată lumea vrea IT, nimeni nu mai vrea să lucreze în industrie.
Luchi Georgescu, cea care controlează afacerea cu mezeluri Meda, strigă în pustiu: Ajutoarele sociale date de stat au stricat piaţa muncii şi au contribuit la ceea ce se întâmplă acum. Cu toate că salariile cresc, oameni nu se găsesc.
La polul opus, IT-ul aspiră toată crema care iese de pe băncile facultăţilor. La o medie salarială de 6.000 - 7.000 de lei net, cât poate să ia un programator doar cu câţiva ani vechime, multinaţionalele şi companiile din IT, cu birouri state of art, în mijlocul oraşului şi lângă malluri, sunt în topul preferinţelor pentru cei care caută de lucru. (Mai multe detalii AICI)
contributors.ro:
La Colentina a fost vorba de un conflict inevitabil pe alocarea unor resurse publice limitate (puţine sau multe, totdeauna resursele publice sunt limitate), care opune (1) doi medici tineri şcoliţi în afară şi întorşi în România cu ambiţia să-şi practice disciplina la nivel de vârf, lucru absolut de înţeles; şi (2) alţi medici mai puţin scoşi la TV zilele astea, care vor şi ei să practice disciplinele lor, plus conducerea spitalului (o doctoriţă decentă, din ce se aude, despre care n-a vorbit nimeni de rău) care are un mandat de schimbare a spitalului, după o decizie strategică la nivel de minister, necesară şi pe care n-o contestă nimeni, de a restructura treptat spitalele pavilionare învechite, cum e şi Colentina. Ambele agende erau corecte, doar că nu se puteau pune în practică simultan.
Eşecul sistemului medical românesc (şi nu doar medical) e că nu a produs un mecanism raţional, transparent şi predictibil de decizie şi alocare a resurselor în astfel de situaţii, când două obiective vin în conflict, ambele fiind legitime şi susţinute de oameni oneşti şi ok. Ne-am obişnuit prea mult doar cu isteriile provocate de înfruntarea bine-rău, dar nu ştim să gestionăm situaţiile la fel de frecvente în democraţii când două obiective legitime vin totuşi în coliziune.
Nu ştim să facem analiză cost-beneficiu, să vedem ce e bine de pus în practică cu prioritate, şi apoi să explicăm inteligibil decizia pentru a avea compromis şi consens în societate. In sănătate se merge de ani de zile pe sistemul “muşcă şi fugi”: cine are acces la resurse şi reputaţie, clădeşte insule de excelenţă (Smurd, dializa, diverse centre de vârf ca acesta încercat la Colentina) înghiţind disproporţionat de multe resurse, în dauna altor specialităţi sau unităţi medicale-cenuşăreasă. (Mai multe detalii AICI)
RFI:
In urma atentatelor jihadiste comise pe 13 noiembrie 2015 la Paris - în sala Bataclan, pe Stade de France şi la terasele unor cafenele pariziene - circa 4 mii de oameni - răniţi, medici, poliţişti, jurnalişti, apropiaţi ai victimelor sau martori - sunt susceptibili să sufere tulburări psihologice. Spitalele din Paris în colaborare cu cele de la Nisa - alt oraş atacat de jihadişti - şi Rouen - unde fusese ucis un preot în timpul slujbei - au realizat un test clinic unic în lume pentru a ameliora îngrijirea acestor traume psihice. Televiziunea franceză a prezentat recent un documentar pe această temă.
Reportajul difuzat de canalul de televiziune public France 2 în cadrul emisiunii "Envoyé spécial" ne prezintă o serie de victime sau martori ai recentelor atentate care au îndoliat Franţa. Lou, analistă financiară de 27 de ani, alergătoare de maraton în timpul liber, nu mai putea să practice sportul ei preferat după ce a fost nevoită să fugă din sala Bataclan pe 13 noiembrie 2015. In aceeaşi seară, Max a asistat neputincios la moartea în braţele sale a unei necunoscute, ciuruită de gloanţe pe când era la o terasă de cafenea. Emmanuelle era pe promenada englezilor din Nisa, pe 14 iulie anul trecut, când un camion a intrat în mulţime ucigând aproape 90 de oameni.
Cum să uiţi acele momente teribile, cum să ştergi din memorie imaginile groaznice, cum să îngrijeşti un stress post-traumatic atât de puternic? Un cercetător canadian, Alain Brunet, psiholog specializat în traumatisme, sprijinit de o serie de spitale din Paris, Nisa şi Rouen, a găsit poate soluţia. Cele trei victime evocate mai înainte plus alte 117 persoane au participat la un test clinic inedit botezat "Paris: mémoire vive" - "Paris: memoria vie". Reporterii de la "Envoyé spécial" au putut, în mod excepţional, urmări acest tratament experimental. (Mai multe detalii AICI)
