Îmbătrânirea nu urmează un curs constant, ci se desfășoară în etape. Un nou studiu arată în jurul cărei vârste are loc un punct de cotitură major în procesul de îmbătrânire a organelor, iar o categorie este afectată în mod special.
Un nou studiu a identificat un punct de cotitură în care această accelerare are loc de obicei: în jurul vârstei de 50 de ani, citat Science Alert.
După această vârstă, traiectoria de îmbătrânire a țesuturilor și organelor este mai abruptă decât în deceniile precedente, potrivit unui studiu privind proteinele din corpul uman la o gamă largă de vârste adulte – iar venele sunt printre cele care se deteriorează cel mai rapid.
„Pe baza modificărilor proteice asociate îmbătrânirii, am dezvoltat ceasuri proteomice specifice țesuturilor și am caracterizat traiectoriile de îmbătrânire la nivel de organ. Analiza temporală a relevat o inflexiune a îmbătrânirii în jurul vârstei de 50 de ani, vasele de sânge fiind un țesut care îmbătrânește devreme și este extrem de susceptibil la îmbătrânire”, scrie o echipă condusă de oameni de știință de la Academia Chineză de Științe.
„Împreună, descoperirile noastre pun bazele unei înțelegeri la nivel de sistem a îmbătrânirii umane prin prisma proteinelor.”
Oamenii au o durată de viață remarcabil de lungă în comparație cu majoritatea celorlalte mamifere, dar acest lucru are și unele costuri. Unul dintre acestea este declinul funcției organelor, care duce la creșterea riscului de boli cronice pe măsură ce anii trec.
Declinul funcției organelor
Nu înțelegem foarte bine modelele de îmbătrânire ale organelor individuale, așa că cercetătorii au investigat modul în care proteinele din diferite țesuturi se modifică în timp. Au colectat probe de țesut de la un total de 76 de donatori de organe cu vârste cuprinse între 14 și 68 de ani, care au murit în urma unor leziuni cerebrale traumatice accidentale.
Aceste probe acopereau șapte sisteme ale organismului: cardiovascular (inimă și aortă), digestiv (ficat, pancreas și intestin), imunitar (splină și ganglion limfatic), endocrin (glanda suprarenală și țesutul adipos alb), respirator (plămâni), tegumentar (piele) și musculo-scheletic (mușchi). De asemenea, au prelevat probe de sânge.
Echipa a creat un catalog al proteinelor găsite în aceste sisteme, notând cu atenție modul în care nivelurile acestora se modificau odată cu înaintarea în vârstă a donatorilor. Cercetătorii au comparat rezultatele lor cu o bază de date a bolilor și a genelor asociate acestora și au descoperit că expresia a 48 de proteine asociate bolilor creștea odată cu vârsta.
Acestea includeau afecțiuni cardiovasculare, fibroză tisulară, steatoză hepatică și tumori hepatice.
Descoperirile cercetătorilor
Cercetătorii au descoperit că cele mai semnificative schimbări au avut loc între vârsta de 45 și 55 de ani. În acest moment, multe țesuturi suferă o remodelare proteomică substanțială, cele mai marcante schimbări având loc la nivelul aortei, ceea ce demonstrează o puternică susceptibilitate la îmbătrânire. Pancreasul și splina au prezentat, de asemenea, schimbări susținute.
Pentru a testa descoperirile lor, cercetătorii au izolat o proteină asociată cu îmbătrânirea din aortele șoarecilor și au injectat-o în șoareci tineri pentru a observa rezultatele. Animalele de laborator tratate cu proteina au prezentat o performanță fizică redusă, o forță de prindere scăzută, o rezistență mai mică și un echilibru și o coordonare mai slabe în comparație cu șoarecii netratați. De asemenea, acestea prezentau markeri proeminenți ai îmbătrânirii vasculare.
Lucrări anterioare ale altor cercetători au arătat alte două vârfuri în procesul de îmbătrânire, la aproximativ 44 de ani și din nou la aproximativ 60 de ani. Noile rezultate sugerează că îmbătrânirea umană este un proces complicat, etapizat, care implică diferite sisteme. Determinarea modului în care îmbătrânirea va afecta anumite părți ale corpului în momente specifice ar putea ajuta la dezvoltarea de intervenții medicale pentru a facilita acest proces.
„Studiul nostru are ca scop construirea unui atlas proteomic cuprinzător, care să acopere 50 de ani din întregul proces de îmbătrânire umană, elucidând mecanismele din spatele dezechilibrului proteostatic din organele îmbătrânite și dezvăluind atât tiparele universale, cât și cele specifice țesuturilor”, scriu cercetătorii.
„Aceste informații pot facilita dezvoltarea de intervenții țintite pentru îmbătrânire și boli legate de vârstă, deschizând calea către îmbunătățirea sănătății persoanelor în vârstă.”
Comentează