Costul zilnic al întreținerii unui deținut în România a ajuns în 2025 la 280,01 lei, potrivit unui răspuns oficial transmis de Administrația Națională a Penitenciarelor (ANP) la o interpelare parlamentară.
Suma este de peste zece ori mai mare decât alocația zilnică acordată unui copil cu vârsta între 2 și 18 ani, care primește 9,41 lei pe zi. Pentru copiii sub doi ani sau cu dizabilități, alocația lunară de 719 lei înseamnă 25,5 lei pe zi. Avocatul Adrian Toni Neacșu a comentat aceste cifre, subliniind că ele ilustrează „costul politicizării excesive” a politicilor penale ale statului român.
Într-o postare pe Facebook, Neacșu susține că populismul penal a fost întreținut deliberat de clasa politică, amintind inclusiv referendumul organizat în 2019 de președintele Klaus Iohannis, care „a garantat câștigarea celui de-al doilea mandat” prin radicalizarea electoratului. „Românii au ajuns să creadă că pușcăria este locul unde orice persoană găsită vinovată trebuie să putrezească, indiferent de gravitatea faptei”, afirmă avocatul. Potrivit lui, această percepție colectivă a blocat orice reformă coerentă în materie de executare a pedepselor, menținând România la ani lumină de standardele europene.
Neacșu atrage atenția că, în majoritatea țărilor din Uniunea Europeană, statul preferă sancțiuni alternative pentru infracțiunile minore, în special din considerente economice. „Este mai eficient să-l lași pe condamnat să se întrețină singur și să recupereze prejudiciul decât să-l ții izolat, plătindu-i zilnic întreținerea din bani publici”, explică acesta. În Italia, Spania, Grecia sau Germania, executarea la domiciliu este o practică obișnuită, inclusiv pentru persoanele care mai au puțin din pedeapsă.
„Sportul național” al arestării preventive și consecințele sale
În România, susține Neacșu, detenția a devenit norma, nu excepția. Arestarea preventivă a fost transformată „într-un sport național și o întrecere socialistă a judecătorilor”, iar executarea pedepselor în regim penitenciar este singura variantă luată în calcul de autorități. „Deși condițiile din penitenciarele noastre sunt mizerabile și statul român este condamnat constant la CEDO, opinia publică refuză să vadă problema altfel decât cu dinții scrâșnind”, notează avocatul.
Cifrele oficiale confirmă supraglomerarea sistemului penitenciar. La 16 aprilie 2025, în penitenciarele din România erau deținute 23.600 de persoane, în condițiile în care spațiul disponibil permite găzduirea a doar 19.700. Asta înseamnă o suprapopulare de aproape 4.800 de persoane. Situația generează nu doar încălcări ale drepturilor omului, ci și costuri suplimentare uriașe pentru stat, care continuă să plătească despăgubiri foștilor deținuți în baza hotărârilor CEDO.
„Furia socială” întreținută de discursurile politicienilor are, prin urmare, un preț concret. Fiecare an de detenție pentru o persoană costă statul 102.200 de lei. Neacșu subliniază că doar în cazul celor 4.000 de condamnați cu pedepse sub trei ani — pedepse care, în Europa Occidentală, s-ar executa acasă — România cheltuie aproape jumătate de miliard de lei anual. „Plătim din banii noștri costul unei răzbunări inutile, în loc să investim în reabilitare și reintegrare”, conchide avocatul.
Economia pedepselor și lecțiile Europei civilizate
În timp ce alte state europene au adoptat un model pragmatic, care combină sancțiunea cu reintegrarea socială, România continuă să investească masiv într-un sistem penitenciar suprasolicitat și ineficient. Neacșu reamintește că în multe țări pedepsele de până la doi-trei ani se execută acasă, sub supraveghere electronică, permițând persoanei condamnate să muncească și să contribuie la acoperirea prejudiciului.
La 1 septembrie 2025, statisticile arătau că 253 de persoane executau pedepse mai mici de un an, 1.900 pedepse mai mici de doi ani și alte 4.000 sub trei ani – toate în penitenciar. Dincolo de implicațiile morale și sociale, această realitate are o dimensiune economică dureroasă: sute de milioane de lei sunt cheltuiți anual pentru întreținerea celor care, în alte țări, ar fi fost lăsați să-și ispășească pedeapsa acasă, sub monitorizare.
„Standardul european este eficiența, nu răzbunarea”, conchide Adrian Toni Neacșu. În România, însă, cultura pedepsirii totale continuă să domine, cu prețul unei poveri bugetare uriașe și al unei justiții penale tot mai departe de principiile umanismului și raționalității.
Comentează