Jurnalistul și analistul militar, Radu Tudor, remarcă un detaliu foarte interesant, la atacul SUA asupra Siriei. În momentul luării deciziei, președintele Chinei se afla în vizită oficială în SUA, ceea ce înseamnă că acesta a știut despre atac și a luat în calcul o eventuală reacție negativă a Rusiei.
Citește și: Bombardamentul din Siria provoacă TSUNAMI la Moscova. Putin îşi CONVOACĂ Consiliul de Securitate
Citește și: Ce a dezvăluit un milionar în faţa judecătorilor despre Sebastian Ghiță / FOTO
”Este cat se poate de limpede ca decizia presedintelui american Donald Trump va avea consecinte in diplomatice internationale de mare impact.
Cateva lucruri trebuie subliniate :
1. Trump doreste sa demonstreze ca este altfel decat Barack Obama, care a tolerat regimul criminal sirian si nu a reusit sa gaseasca o cale de dialog cu Rusia pentru a pune capat macelului sirian. Cu toate acestea, in August 2013, cand Barack Obama a ordonat la randul sau cateva lovituri aeriene in Siria, Trump scria ca e o greseala si ca e nevoie de aprobarea Congresului pentru astfel de operatiuni militare. Evolutia lui Trump (din candidat galagios in presedinte responsabil) l-a adus in pozitia sa inteleaga mai bine situatia. Memoria publica este scurta, iar Trump este foarte inghesuit de acuzatiile privind legaturile dubioase cu cercuri rusesti. Ancheta FBI si a Congresului avanseaza periculos pentru actualul presedinte, iar decizia de azi il scoate pentru moment pe presedintele SUA din situatia complicata in care se afla.
2. Este esential in analiza deciziei de la Washington sa amintesc faptul ca in SUA se afla presedintele Chinei, XI Jinping. E un element strategic de mare greutate faptul ca SUA si China s-au consultat pe o tema ce ar putea declansa o sensibilitate puternica a Rusiei
3. Acuzatiile aduse lui Donald Trump si echipei sale privind legaturi dubioase cu Rusia si un sprijin netransparent primit de la Moscova vor fi puternic diluate de hotararea curajoasa de a lansa un atac asupra Siriei, condusa de Bashar al Assad, omul rusilor”, scrie Radu Tudor, pe blogul personal.
Comentează