Premium
Zack Snyder, scenarist, regizor, producător şi director de imagine la „Rebel Moon”, difuzat de Netflix din 22 decembrie, spune, într-un interviu publicat de News.ro, că întotdeauna îşi doreşte, atunci când scrie poveştile „ca publicul să se teamă pentru eroii noştri, dar că, în final, personajele pozitive sunt întotdeauna tenace, inventive şi dispuse să rişte totul”. Mai spune că l-a impresionat întotdeauna „mitologia transpusă pe ecran” iar universul SF şi de fantezie a fost o piatră de temelie pe care a creat povestea, potrivit news.ro.
„Rebel Moon” este un adevărat eveniment în universul producţiilor SF şi de fantezie şi rodul unor eforturi de decenii. În plus, lungmetrajul poartă semnătura lui Zack Snyder, cineastul din spatele filmelor „300 - Eroii de la Termopile”, „Man of Steel: Eroul şi Armata celor morţi”. Când o colonie paşnică de pe o lună aflată la marginea universului este ameninţată de armatele tiranicului regent Balisarius, Kora (Sofia Boutella), o străină misterioasă care trăieşte printre săteni, devine singura lor speranţă de supravieţuire. Kora trebuie să găsească luptători antrenaţi, care să o ajute în misiunea imposibilă de a ţine piept acestei forţe copleşitoare. Ea reuşeşte să adune un mic grup de războinici compus din străini, insurgenţi, ţărani şi orfani de război, sosiţi din lumi diferite şi la fel de dornici de izbăvire şi răzbunare. În timp ce umbra unui întreg regat se aşterne peste luna cea mai neaşteptată, se naşte o nouă armată formată din eroi.
Rebel Moon - Partea 1: Copilul focului
După ce aterizează forţat pe o lună aflată la marginea universului, Kora (Sofia Boutella), o străină cu un trecut misterios, începe o nouă viaţă în mijlocul unei comunităţi paşnice de fermieri. Curând, însă, ea va deveni singura lor speranţă de supravieţuire. Tiranicul regent Balisarius (Fra Fee) şi crudul lui emisar lui, Amiralul Noble (Ed Skrein), descoperă că fermierii îşi vânduseră fără să ştie recoltele fraţilor Bloodaxe (Cleopatra Coleman şi Ray Fisher), liderii unui temut grup de insurgenţi vânaţi de forţele de pe Planeta Mamă. Kora şi Gunnar (Michiel Huisman), un fermier blând, care nu ştie nimic despre realităţile războiului, călătoresc în diferite lumi în căutarea fraţilor Bloodaxe, pentru a găsi luptători dispuşi să îşi rişte viaţa ca să apere locuitorii de pe Veldt. Pe parcurs, cei doi adună alături de ei un mic grup de războinici pe care îi uneşte dorinţa de izbăvire: Kai (Charlie Hunnam), pilot şi asasin plătit, generalul Titus (Djimon Hounsou), un comandant legendar, Nemesis (Bae Doona), o spadasină pricepută; Tarak (Staz Nair), un prizonier care a făcut cândva parte din familia regală şi Milius (E. Duffy), un membru al rezistenţei. Pe Veldt, Jimmy (vocea lui Anthony Hopkins), un robot care a făcut cândva parte din garda regală, se trezeşte cu un nou scop. Dar noul grup de rebeli trebuie să dobândească încredere unii în ceilalţi şi să lupte „toţi ca unul” înainte ca forţele de pe Planeta Mamă să îi distrugă pe toţi.
Distribuţia îi cuprinde pe: Sofia Boutella (Kora), Djimon Hounsou (Titus), Ed Skrein (Atticus Noble), Michiel Huisman (Gunnar), Doona Bae (Nemesis), Ray Fisher (Darian Bloodaxe), cu Charlie Hunnam (Kai) şi Anthony Hopkins (ca vocea lui „Jimmy”), dar şi pe Staz Nair (Tarak), Fra Fee (Balisarius), Cleopatra Coleman (Devra Bloodaxe), Stuart Martin (Den), Ingvar Sigurðsson (Hagen), Alfonso Herrera (Cassius), Cary Elwes (regele), Rhian Rees (regina), E. Duffy (Milius), Jena Malone (Harmada), Sky Yang (Aris), Charlotte Maggi (Sam), Corey Stoll (Sindri).
Când a apărut pentru prima dată ideea francizei „Rebel Moon” şi cum a căpătat ea formă de-a lungul anilor?
Scenariul a existat, în diferite forme, de vreo 20 de ani, aş zice, dar ideea este şi mai veche de atât. În vremea studenţiei, frecventam un curs la care trebuia să luăm o poveste şi să o plasăm într-un alt mediu, ca punct de pornire pentru un scenariu. Atunci m-am gândit că aş putea plasa Duzina de ticăloşi în spaţiu. Îmi amintesc că i-am prezentat ideea mea profesorului, iar el mi-a spus că este grozavă, dar că trebuie să mă gândesc şi cum aş putea reuşi practic să fac asta. E uşor de spus, dar trebuie să te gândeşti foarte mult la cum poţi construi acel univers. Partea cu imaginaţia nu a fost grea, însă conceptul era unul foarte ambiţios, foarte extravagant pentru un student. Cu toate acestea, eu simţeam că e alegerea potrivită. Pur şi simplu ştiam că sunt în stare să fac asta şi am avut întotdeauna convingerea că este posibil.
Pare a fi o provocare ce v-a urmărit întreaga carieră.
Da, aşa este. De fapt, în ceea ce priveşte ambiţia, cred că nu mi-a lipsit la niciun film pe care l-am făcut de atunci încoace. Chiar şi cu acesta, am decis să facem două filme unul după altul, pentru că structura era prea complexă a face doar unul. Am făcut chiar şi o versiune extinsă pentru care am filmat alte scene. Sunt lucruri pe care lumea nu le face, în general. Acesta este spiritul „Rebel Moon”. Mereu a fost aşa şi cred că aceasta este şi explicaţia timpului îndelungat în care s-a sedimentat povestea.
Povestea include toate caracteristicile unui film marca Zack Snyder, cea mai evidentă fiind adunarea unei echipe de eroi neaşteptaţi sau reticenţi. Ne-aţi putea menţiona şi alte concepte sau teme principale în jurul cărora a gravitat crearea acestei poveşti?
Întotdeauna m-a atras povestea outsiderului. Îmi place foarte mult când personajele negative le subestimează pe cele pozitive sau când personajele negative au idei preconcepute despre capacităţile celor pozitive. Lipsa aceasta de imaginaţie le permite personajelor pozitive să îşi surprindă oponenţii. Un aspect de care ţin mereu seama atunci când creionez aceste idei este că întotdeauna îmi doresc ca publicul să se teamă pentru eroii noştri, dar, în final, personajele pozitive sunt întotdeauna tenace, inventive şi dispuse să rişte totul. Sunt bătăioase şi creative. Aş spune că tema aceasta este constantă în toate filmele noastre. Pentru o operă spaţială cu un univers enorm aşa cum este „Rebel Moon”, adevăratele teme centrale sunt cei puţini contra celor mulţi, binele contra răului, sfidarea imposibilului şi, desigur, nelipsita poveste de dragoste. Mi-am dorit să fie ceva elementar, cât se poate de simplu, în stilul lui Joseph Campbell. Practic, elementele de complexitate se suprapun peste un miez mitologic simplu, asemeni foilor unei cepe uriaşe, cu poveşti politice generale, care afectează diferitele comunităţi, inclusiv pe cea în jurul căreia gravitează filmul nostru [comunitatea de fermieri de pe Veldt]. Prin urmare, povestea din „Rebel Moon” sprijină de fapt acest vast univers mitologic alternativ, doar că ne-am concentrat pe o comunitate cât se poate de rudimentară ce intră în contact cu acea lume uriaşă.
Fanii ştiu, desigur, că francize de filme precum „Războiul stelelor” şi „Stăpânul inelelor” au avut o mare influenţă asupra dvs. ca artist. Ce v-a inspirat din aceste poveşti?
Ceea ce m-a impresionat cel mai mult în aceste proiecte se referă pur şi simplu la ambiţia şi viziunea necesare pentru a porni de la o temă cu o încărcătură mitologică atât de puternică şi de a o transforma într-o experienţă cinematografică. Cum pleci de la o coală albă de hârtie şi ajungi la „Stăpânul inelelor”? Felul în care mitologia este transpusă pe ecran, mecanismul, asta m-a impresionat întotdeauna. Dacă ai o idee din sfera acestei mitologii atât de cunoscute, ţinând seama de celelalte poveşti atât de complexe pe care le cunoaştem deja, nu-mi imaginez cum ţi-ai putea concepe sau construi lumea fără ele.
Principala diferenţă fiind, desigur, că „Rebel Moon” este o poveste complet originală, care nu combină neapărat genurile, ci creează un nou subset al unui gen.
Personal, îl consider un film de fantezie mai degrabă decât un SF în adevăratul sens al cuvântului. SF-ul tinde să devină abstractizat de ştiinţă însăşi. Deşi totul se petrece într-un univers unde ştiinţa a ajuns şi mai departe decât în realitatea noastră, povestea ajunge la seva mitologică a acelor lucruri într-un fel care permite existenţa acelei lumi. M-am inspirat foarte mult din tonul revistei Heavy Metal. Dacă o cunoaşteţi, ştiţi că publica reprezentări grafice creative, care promovau nesăbuinţa şi abandonul. Acel sentiment de abandon şi acea ambiţie m-au înflăcărat în copilărie. Te făcea să crezi că totul este posibil. Imaginile dintre coperţile revistei erau nebunie curată. Pe mine m-au împins să fac un pas mai departe faţă de ce era posibil în plan vizual în orice fel de prezentare cinematografică. În plus, mai era şi curajul total nesăbuit al naraţiunii: nu le păsa nici cât negru sub unghie, singurul lor ţel era să mă dea pe spate. Mi-a plăcut la nebunie acea abordare. Tocmai de aceea, în timp ce construiam această lume mitologică din „Rebel Moon”, am folosit universul SF şi de fantezie ca pe o piatră de temelie, să ne clădim fundaţia. Povestea acesta nu este SF pur. Într-un fel, să o încadrăm exclusiv în categoria SF, ar fi o limitare. Se bazează pe un mit al cărui scop este să te transporte într-o altă realitate. Şi în acea realitate, eşti într-o buclă închisă, condusă de propriile reguli.
Heavy Metal pare o comparaţie foarte bună, atât vizual, cât şi din punctul de vedere al concepţiei. Povestiţi-mi puţin despre abordarea vizuală de la care aţi pornit în crearea acestei lumi, mai ales că sunteţi directorul de imagine şi unul dintre scenariştii producţiei.
Am putea purta o întreagă discuţie numai despre obiective şi despre ce „aventură” s-a dovedit a fi producţia obiectivelor uriaşe. Ele au fost realizate la comandă de Zero Optic din seriile Noctilux şi Leica de la Summilux, pentru a surprinde imaginile într-un mod cu totul nou. Întregul proces a fost în mare parte un experiment. Îmi doream foarte mult formatul acela anamorfic clasic, dar şi un concept de iluminare foarte practic, însă la scară foarte mare. Totul a fost foarte atent sculptat şi manipulat pentru cameră, chiar şi designul luminii uriaşe pentru Mara [o planetă gazoasă roşie în jurul căreia se învârte Veldt], văzută din sat sau crearea iluminării practice în platouri şi în navele spaţiale cât de mult am putut. A fost un proces complex de blocare, pre-blocare şi un exerciţiu de imaginaţie pentru a vizualiza unde va fi toată lumea, ca să pot aşeza luminile în platouri, astfel încât să creez senzaţia aceea de imensitate a mediilor.
Legat de amplasarea planetelor şi lunilor ca atare, evoluţia designului a fost foarte mult în serviciul acţiunii. Kurt, Shay şi cu mine ne gândeam: „Cine este personajul cu care ne întâlnim? Ce trebuie să facă? Şi unde am fost?” Vizual, nu am vrut să repetăm planetele. Fiecare trebuia să pară unică şi mitologic am vrut să oferim publicului şansa de a experimenta un nou mediu cu fiecare personaj pe care îl întâlneam. Prin urmare, a fost o satisfacţie să putem veni într-un loc nou şi să spunem: „În regulă, este perfect. N-am mai văzut asta până acum”. Veldt aminteşte puţin de Pământ, în timp ce Imperiul este în stil diesel punk pur. Apoi, din Daggus, un univers industrial sumbru, ajungi în Neu-Wodi, un loc a cărui atmosferă aduce cu cea a unui western.
Deja nu mai este un secret că acesta este doar primul capitol dintr-o saga cu două părţi. Care sunt speranţele dvs. pentru acest film şi cum va pune el bazele pentru partea a doua?
Speranţa mea este că, pentru că am reuşit să facem două filme, să fi reuşit să oferim suficientă substanţă personajelor în primul film, astfel încât publicul să înţeleagă realmente de ce acestea luptă pentru sătenii de pe Veldt.
