Premium
În cadrul Clubului Internațional de Dezbateri ”Valdai”, a fost prezentat raportul ”Viitorul, în dialog cu trecutul: Strategiile țărilor BRICS în privința Uniunii Europene”, document elaborat de cei mai de seamă experți ai clubului, specialiști din diferite țări, informează Rossiiskaia gazeta.
Potrivit autorilor, ”scopul raportului este de a analiza abordările naționale ale țărilor BRICS față de Europa modernă, rolul acesteia în treburile lumii și prioritățile guvernelor naționale pe această direcție. Pe baza acestei analize, țările BRICS vor putea avansa treptat spre formarea unor strategii privind cooperarea cu cei mai importanți parteneri externi”, scrie vestidinrusia.ro.
În opinia experților, BRICS reprezintă astăzi ”prototipul instituțiilor internaționale ale viitoarei lumi a multipolarității reale”, unde nu va exista un lider clar conturat și unde ”cel mai important factor de stăpânire a comportamentului nu va fi disciplina de bloc, ci capacitatea de a corela propriile interese cu interesele și valorile partenerilor”.
La prezentarea raportului, participanții au încercat să răspundă la trei întrebări: Se impune, oare, formarea unei strategii comune a țărilor BRICS în privința UE? Care sunt asemănările și deosebirile dintre abordările fiecăruia dintre statele BRICS în relațiile cu Europa? Ce transformări vor suferi relațiile dintre țările BRICS și UE ținând cont de echilibrul de forțe în lume, aflat în plină schimbare?
Vorbind despre relațiile dintre un membru BRICS, China, și UE, cercetătorul-șef al Insitutului pentru Orientul Îndepărtat al Academiei de Științe a Rusiei, Vasili Kașin, a arătat că, ”pentru SUA, important este, acum, să obțină susținerea Europei, să alunge companiile tehnologice chineze de pe piața europeană. Europa este un obiect de luptă. Înțelegând importanța UE, chinezii, curajoși, răspund cu sancțiuni la acțiunile Europei. Această demonstrație de sancțiuni dure îi irită pe europeni”.
În ceea ce privește relația Indiei cu UE, Nivedita Kapoor, participantă la programul de studii strategice al Observer Research Foundation, consideră că volumul contactelor dintre India și Uniunea Europeană a crescut, iar părțile rămân parteneri de nădejde în comerț și în investiții.
Potrivit spuselor sale, există două dimensiuni: este vorba despre relația cu UE în ansamblul ei și relațiile bilaterale cu statele membre UE, aceasta din urmă dezvoltându-se mult mai intensiv. În același timp, a remarcat Kapoor, ”politica reală se pune lent în aplicare. Dar atât India, cât și țările UE consideră regiunea Indo-Pacifică drept una strategică pentru securitatea lor”.
Dacă este să vorbim despre relațiile dintre Rusia și UE, după cum a subliniat directorul adjunct al Centrului pentru Studii Europene și Internaționale Complexe al Școlii Superioare de Economie din Moscova, Dmitri Suslov, «încercând, anterior, să creeze o comunitate a ”Marii Europe”, Rusia și UE se considerau una pe cealaltă drept parteneri unici. În acest uriaș spațiu, UE privea Rusia ca periferie – un model care nu a convenit, însă, Rusiei. Rusia a propus propria ei viziune asupra acestui spațiu uriaș și anume ca Rusia și Europa să fie centre de putere geopolitice independente. UE nu a devenit un centru independent. Într-un final, încercetările de a construi o Europă comună au eșuat».
Ca atare, a continuat Suslov, ”relațiile dintre Rusia și Europa se află într-un impas geostrategic, iar ieșirea poate fi doar renunțarea la ideea unei uniuni geopolitice comune”.
Potrivit spuselor sale, «în cadrul ”Marii Europe”, Rusia se simte înghesuită, de aceea îi este mai simplu să stabilească relații cu jucători neeuropeni, care împărtășesc aceeași viziune asupra ordinii mondiale ca și ea. Europa încetează să mai fie motorul politicii externe a Rusiei. Relațiile cu țările BRICS încetează să mai fie monedă de schimb în relațiile cu Europa și cu Statele Unite».
După cum remarcă, în raport, directorul de programe al Clubului ”Valdai”, Timofei Bordaciov, ”echilibrul de forțe din treburile lumii se schimbă acum. Fantastică prin amploarea ei, creșterea importanței reale a țărilor asiatice în economia și politica globale au făcut ca centrul acestora să se mute în Asia. Acest lucru reduce inevitabil importanța oricărei ordini europene pentru stabilitatea globală. Europa încă ar putea deveni sursa unui război mondial, iar aici intră în contact direct Rusia și cea mai mare alianță militară, NATO. Dar soarta lumii nu mai depinde în mod direct de cât de delicat și precis vor fi organizate relațiile puterilor europene. După cum spunea Henry Kissinger, ”reunificarea Germaniei a fost un eveniment mult mai important decât destrămarea URSS, iar ascensiunea Chinei a fost mult mai semnificativă decât reunificarea Germaniei”.
