Arata Isozaki, arhitect japonez de renume mondial recompensat cu prestigiosul premiu Pritzker în 2019, a murit miercuri la vârsta de 91 de ani în prefectura Okinawa (sud-vestul Japoniei), unde locuia, au anunţat vineri mai multe publicaţii japoneze, potrivit AFP.
Biroul său de arhitectură nu a răspuns imediat unei solicitări din partea AFP, dar a confirmat decesul la postul public de televiziune NHK, precum şi pentru agenţia de presă niponă Kyodo.
Foarte prolific şi cosmopolit, Isozaki nu a căutat niciodată să-şi impună un stil propriu, ci mai degrabă era preocupat să integreze cât mai bine construcţiile în mediul înconjurător, potrivit Agerpres.
''Plăcerea mea este de a crea lucruri diferite, nu de a repeta acelaşi lucru'', explica arhitectul în noiembrie 2017 pentru site-ul de specialitate ArchDaily.
''Pentru media, preocupată de identitate şi toate treburile astea, este foarte confuz'', spunea el cu un aer maliţios.
Printre cele mai cunoscute realizări ale sale se numără Muzeul de artă contemporană din Los Angeles (1986), care i-a lansat cariera internaţională, complexul multifuncţional Palau Sant Jordi din Barcelona, construit cu ocazia Jocurilor Olimpice din 1992, Qatar National Convention Center (2011), palatul congreselor din Doha, cu coloane gigantice în forma unor ramuri.
A mai proiectat numeroase spaţii culturale în Japonia şi China, blocuri-turn la Bilbao (Spania), sediul administrativ al Disney din Florida, clădirea Allianz Tower din Milano (2015), supranumită ''turnul Isozaki''.
Născut în 1931 la Oita, în insula sudică Kyushu, Isozaki a fost marcat, asemenea întregii sale generaţii, de cel de-Al Doilea Război Mondial, în timpul căruia numeroase oraşe japoneze au fost distruse de bombardamentele americane.
''Totul era în ruină (...). Eram înconjurat doar de barăci unde ne adăposteam. Prima mea întâlnire cu arhitectura a fost de fapt absenţa arhitecturii şi am început să reflectez la modul în care oamenii şi-ar putea reconstrui locuinţele şi oraşele'', mărturisea el.
S-a format la graniţa tradiţionalismului japonez şi influenţa culturii americane, adusă pe arhipelagul nipon în timpul ocupaţiei postbelice. A devenit interesat de timpuriu de contrastele dintre codurile estetice oriental şi occidental şi de crearea unor punţi între cele două.
Asemenea lui Tadao Ando, un alt arhitect japonez cu zece ani mai mic, Isozaki era foarte ataşat de conceptul japonez ''Ma'', care se referă la intervalul dintre două obiecte sau acţiuni.
A fost ucenicul arhitectului modernist japonez Kenzo Tange, după care, în 1963, şi-a creat propriul birou de arhitectură, Arata Isozaki & Associates, care a deschis apoi filiale în Spania, Italia şi China.
Comentează