Premium
Deoarece presa și-a manifestat interesul pentru dosarul de divorț al tatălui meu, Dan Adamescu, lucru pe care îl apreciez în mod deosebit de altfel, din respect pentru aceasta și opinia publică din România, consider că sunt necesare informații și precizări cu privire la acest dosar.
(n.r. Replica vine ca urmare a publicării articolului - Carmen Adamescu demontează `minciunile` fiului vitreg)
Astfel:
În dosarul cu nr. 85924/299/2015 la Tribunalul București, am făcut uz de dreptul de a continua acțiunea de divorț prin care tatăl meu defunct, Dan Adamescu a răspuns cererii de divorț intentată prealabil de soția acestuia, Carmen Palade.
Prin acest act, tatăl meu a arătat că nu este vinovat de destrămarea vieții de familie cu Doamna Carmen Palade. Dimpotrivă, a arătat că aceasta se face vinovată de divorț, tatăl meu solicitând desfacerea căsătoriei din vina acesteia.
Am optat în sensul continuării procedurii de divorț inițiat de tatăl meu, ca o formă de respect față de ultimul act de voință al acestuia cu privire la mariajul cu Doamna Carmen Palade.
Tatăl meu a dorit să se consimțească printr-o hotărâre judecătorească, o situație de fapt de ordinul evidenței, și anume: încălcarea de către soție a obligației, în primul rând morale, de sprijin emoțional, de conlucrare pentru crearea unei comunități de viață, bazată pe afecțiune, sprijin și respect. Aceasta a fost așteptarea minimală pe care a avut-o tatăl meu de la soția sa, Doamna Carmen Palade.
Însă, astfel cum este de notorietate deja, tatăl meu a primit de la soția sa trădare, umilință și abandon.
Dan Adamescu, a murit dezamăgit de nepăsarea soției sale, cea care, văzându-l îngropat în proceduri judiciare abuzive, de campanii de presă denigratoare și nedrepte, nu și-a respectat obligația minimală de sprijin moral și afectiv, ci, a ales să îl atace cu cereri de divorț, să îi sustragă bunurile personale din căminul familiei, să îl defăimeze public.
Acesta este “sprijinul la bine și la rău” pe care l-a primit tatăl meu de la partenera de viață, bolnav și hărțuit fiind de toți: de organe judiciare, de presă, de foști colaboratori.
Carmen Palade nu se dezice de natura sa. L-a abandonat pe tatăl meu, l-a lăsat să moară singur, a urmărit atunci milioane de euro în loc să fie alături de el. Acum, face același lucru. Ar prefera să fiu încarcerat, ar prefera să se destrame și familia mea, numai să pună mâna pe bani. Adriana, este de sute de ori soția pe care tatăl meu nu a avut șansa să o aibă. Această ”concubina tolerată” este mama copiilor mei, și are tot dreptul să-și exprime opiniile în legătură cu familia Adamescu. Cea care este mânată de ură și de dorința de a pune mâna abuziv pe avere este chiar doamna Palade. Am pierdut numărul milioanelor de euro pe care care Carmen Palade le cere în instanțele din România de la familia Adamescu.
Nimic din ceea ce tatăl meu a făcut, și, nu are legătură cu ceea ce se pretinde public și mincinos că ar fi făcut, nu ar putea justifica moral, abandonul din partea soției: cea pe care tatăl meu a respectat-o, i-a dăruit numele, a sprijinit-o moral în toate activitățile și năzuințele profesionale (a impus-o la conducerea principalelor active comerciale), i-a respectat și tratat cu generozitate rudele, a facut tot ceea ce este uman ca să fie fericită pentru cea care i-a jurat credință, sprijin moral “la bine și la rău până la sfârșitul vieții”.
Tatăl meu a avut nevoie de soția sa, fie și numai în vizite la locul de detenție (care era absolut impropriu pentru un om în etate și bolnav, deprimat și însingurat), ar fi fost necesar ca, în primul rând soția sa să îl suțină în presă, public, să se refere măcar o dată la nevinovăția soțului său, și să aducă la cunoștința opiniei publice faptele bune făcute de acesta.
Atât de mare este lipsa de respect față de tatăl meu și față de mine, încât înaintea pronunțării unei instante, Carmen Palade s-a si auto intitulat mostenitor sezinar si stapana peste firmele din grupul The Nova Group. Sunt oameni competenti care se ocupa de aceste firme. Experienta ei de manager a inceput atunci cand a primit cadou o functie de la tatal meu. De altfel, ilegalitatile pe care le face in forma continuata in Unirea Shopping Center sunt deja subiectul unei anchete penale.
Nu era nevoie în nici un fel de atâta scandal cu privire la ridicarea de câtre ea, abuziv și în forță a trupului neînsuflețit al tatălui meu, de la morgă.
Nu era nevoie de acționarea în judecată cu o cerere de divorț, într-un moment atât de critic din viața tatălui meu, de defăimarea în presă a mea și a familiei mele, singurul său fiu...
Suntem un popor creștin, a cărui filosofie proprie impune exigențe de moralitate și, mai ales, așteptări de comportament din partea soțului sau al soției.
Se ridică atunci o întrebare simplă și firească: a avut parte tatăl meu de respect și sprijin emoțional din partea soției sale, Doamna Carmen Adamescu Palade ?
Dumneavoastră aveți posibilitatea să analizați și să răspundeți într-un mod mult mai obiectiv decât pot eu, fiul său.
Cum tatăl meu a primit în schimb dispreț și nepăsare, în cele mai grele momente ale vieții sale (este cunoscut că tatăl meu a și murit singur pe un pat de spital) se justifică și este de înțeles dezamăgirea acestuia și opțiunea sa, în sensul de a introduce și el o cerere de divorț reconvențională împotriva Doamnei Carmen Adamescu Palade.
Prin urmare, ca și singur copil al său, înțeleg să respect ultimul act de voință al tatălui meu legat de mariajul cu Doamna Carmen Adamescu Palade și, pentru aceasta am decis să continui procedura de divorț – făcând toate diligențele necesare și legale, pentru a demonstra culpa soției în destrămarea vieții de familie cu tatăl meu.
Vom aștepta cu răbdare și respect evoluția și soluționarea acestui dosar, singura mea atitudine fiind aceea de încredere în lege și dezicându-mă de scandal și dezinformări, atitudine consider de profund respect față de memoria tatălui meu.
Alexander Adamescu
