În nordul României, la Botoșani, în cadrul Stațiunii de Cercetare Popăuți, oamenii de știință sunt pe cale să omologheze o nouă variantă de oaie Karakul, remarcabilă prin faptul că are nuanțe roz în lână.
Dacă demersul va fi finalizat, România ar putea înregistra anul viitor o premieră zootehnică la nivel mondial, rodul unei munci de aproape patru decenii, începută discret în anii '80 și continuată fără întrerupere.
Întreaga poveste a pornit de la o dilemă simplă: cum se poate menține calitatea pielicelelor de Karakul uzbec, dar în același timp animalul să fie aclimatizat la rigorile iernilor din Moldova?
Răspunsul a venit prin încrucișări atent controlate între Karakul, originar din Uzbekistan, și Țurcana neagră, o rasă recunoscută pentru rezistența la frig. „A fost adusă aici în România ca să poată să se adapteze. La Stațiunea de la Popăuți s-a lucrat aproape 40 de ani.
Au avut loc încrucișări între Karakul și Țurcana neagră, pentru că Țurcana rezistă foarte bine la frig. Acum, Karakulul de Botoșani are 85% rasă Karakul și 15% rasă Țurcană”, explică inginerul zootehnic Daniel Nechifor. Din această lungă selecție s-a conturat treptat un portofoliu de varietăți.
În 1989, au fost omologate primele două, brumarie și neagră. A urmat, în 2010, varietatea maro, apoi, în 2018, Karakulul sur. Cercetătorii anunță că au ajuns acum în etapa finală pentru omologarea a încă două varietăți: alb și, mai neobișnuit, roz.
Aceasta din urmă a atras atenția prin nuanțele palide, observate pe spate, laterale și cap. Nu este însă doar o chestiune de culoare.
Miza ține de diversitatea genetică
Cercetătorii insistă că miza ține de diversitatea genetică și de consolidarea unei rase autohtone capabile să îmbine rezistența la mediu cu calități valoroase pentru crescători. Formula exactă care determină nuanța roz rămâne, deocamdată, parte din know-how-ul echipei de la Popăuți.
Important, subliniază aceștia, este că rezultatele confirmă o reușită științifică obținută pas cu pas, prin selecție riguroasă și testare în fermă.
Drumul nu a fost simplu: rasa este sensibilă în primul an de viață, iar mieii sunt crescuți la stabulație, în adăpost, pentru a fi protejați de paraziți și pentru a trece în siguranță prin perioada critică, explică Daniel Nechifor, potrivit incredibilia.ro.
În spatele acestor detalii tehnice stă ambiția unei echipe care a încercat să construiască, pe termen lung, o resursă genetică valoroasă pentru România.
Stațiunea Popăuți, aflată sub coordonarea Academiei de Științe Agricole și Silvice, a transformat Karakulul de Botoșani într-un proiect-fanion, cu potențial să depășească granițele țării.
Iar dacă varietatea cu lână roz va fi omologată la termen, aceasta ar putea deveni nu doar o curiozitate de laborator, ci un argument convingător că cercetarea românească poate livra inovații cu ecou internațional.
Comentează