România a trezit ursul - Zaharova tună și fulgeră pe tema tezaurului: 'Încearcă să pună pe umerii Rusiei 'datoriile sale fantomă' vechi de un secol'

România, care cere să i se restituie tezaurul, vrea să-şi rezolve problemele economice pe seama Rusiei, a scris purtătoarea de cuvânt a Ministerului de Externe rus, Maria Zaharova, pe Telegram, a informat joi dzen.ru, care citează mai multe media ruse, printre care RIA Novosti, scrie AGERPRES.

România încearcă să pună pe umerii Rusiei "datoriile sale fantomă" vechi de un secol, ca să amelioreze starea dezastruoasă a economiei sale naţionale, a adăugat Zaharova.

Parlamentul European cere Federației Ruse să returneze României tezaurul național

Parlamentul European a cerut joi Federației Ruse să returneze integral României tezaurul național trimis în Rusia, în 1916 și 1917.

Legislativul european a votat joi rezoluția referitoare la returnarea tezaurului național al României însușit ilegal de Rusia.

Rezoluția a fost inițiată de europarlamentarul român Eugen Tomac, semnată de toți europarlamentarii români și susținută de marea majoritate a membrilor Parlamentului European.

„Succes uriaș în Parlamentul European! Rezoluția privind restituirea Tezaurului României sechestrat în Rusia a fost votată cu largă majoritate de voturi. Rezoluția pe care am inițiat-o este primul document oficial european prin care solicităm Rusiei în mod explicit returnarea Tezaurului sechestrat ilegal. Este o chestiune de demnitate națională. România nu poate si nu trebuie să accepte nimic mai puțin decât restituirea celor 91,5 tone de aur și a întregului Tezaur cultural”, a scris europarlamentarul Eugen Tomac pe pagina sa de Facebook.

Tezaurul românesc a fost stocat în Rusia cu garanția că va fi restituit integral, în conformitate cu documentele semnate, care au aceeași valoare cu tratatele internaționale, astfel că însușirea ilicită a tezaurului de către Rusia reprezintă o încălcare a dreptului și a cutumelor internaționale, remarcă euraparlamentara Corina Crețu.

Cunosc Rusia, cunosc mobilitatea spiritelor de acolo și nesiguranța terenului pe care se calcă în acel vast imperiu. Un asemenea depozit în mâna Moscovei nu e sigur în clipele actuale și vom avea deziluzii amarnice (...) Dar, pentru Dumnezeu, nu-l trimiteți în Rusia! (Bancherul Mauriciu Blank către premierul Ionel Brătianu, 1916).

Transferul în Rusia al rezervelor românești de aur, în 1916 și 1917, împreună cu colecții substanțiale de obiecte culturale, artistice și de arhivă, a făcut obiectul unui acord oficial și valabil din punct de vedere juridic până în prezent pentru a fi păstrate în siguranță în circumstanțe excepționale.

Acordul, care a fost încheiat în timpul primului război mondial, conține inclusiv garanții legale de returnare, ale cărui obligații stipulate au fost încălcate de Rusia.

Tezaurul național al României aflat în Rusia cuprinde 91,5 tone de aur fin aparținând rezervelor de aur ale Băncii Naționale a României.

Acesta are în componență colecții regale de bijuterii și monede rare cu valoare numismatică și culturală pe lângă valoarea aurului în sine, precum și obiecte culturale, religioase și de arhivă care fac parte din patrimoniul național al României.

Bancherul Mauriciu Blank: „Pentru Dumnezeu, nu-l trimiteți în Rusia!”

„Cunosc Rusia, cunosc mobilitatea spiritelor de acolo și nesiguranța terenului pe care se calcă în acel vast imperiu. Un asemenea depozit în mâna Moscovei nu e sigur în clipele actuale și vom avea deziluzii amarnice. Mult mai indicat ar fi să trimitem Tezaurul la Londra. […] Ce ar fi dacă am încredința Tezaurul nostru Băncilor din Christiania? […] Dar, pentru Dumnezeu, nu-l trimiteți în Rusia!”, îi spunea bancherul Mauriciu Blank premierului român Ionel Brătianu, în 1916.

Pe 2 decembrie 1916, Consiliul Băncii Naționale a României decidea ca Tezaurul să fie strămutat la Moscova, cu condiția ca guvernul să notifice oficial Banca în acest sens, după care guvernul rus să-și asume „paza și păstrarea lui”.

Variantele invocate de Mauriciu Blank, amintite mai sus, erau respinse din mai multe motive, remarcă istoricul Daniel Citirigă.

Pe de o parte, exista riscul atacării Tezaurului de către trupele germane în drumul spre Londra, iar pe de alta, au fost luate în calcul costurile mari ale asigurării unui astfel de transport sau riscul de a-i ofensa pe oficialii de la Petrograd (actualul Sankt Petersburg și capitala Imperiului Țarist de la acel moment), de la care România aștepta un important ajutor militar și logistic în război.

De altfel, reprezentantul Rusiei în România la acel moment a susținut că transferul Tezaurului ar fi avut menirea să strângă „legăturile de alianță”.

Pe 20 decembrie 1916, un prim transport care conținea Tezaurul Băncii Naționale și bijuteriile reginei Maria ajungea la Moscova.

Valoarea calculată a Tezaurului închis în 1.738 de casete, dintre care trei erau cu lingouri de aur fin, iar restul cu valută, era de 314.580.456,84 lei aur, iar cele două casete ale Reginei aveau o valoare de 7.000.000 lei aur. Este de la sine înțeles că o parte importantă dintre monedele aflate în Tezaur avea valoare numismatică, dar aceasta nu a fost luată în calcul la acel moment.

Cel de-al doilea transport are loc în condiții diferite. În vara lui 1917, Rusia era într-un haos total, țarul Nicolae II abdicase, guvernul de la Petrograd trecea dintr-o criză în alta, iar armata suferea și ea.

Pe de altă parte, ofensiva germană aducea în discuție o măsură extremă: mutarea guvernului și a Casei Regale române în Rusia, ceea ce, până la urmă nu s-a mai pus în practică, relatează istoricul.

Pe 3 august ajungea la Moscova cel de-al doilea tren care aducea Tezaurul Băncii Naționale din România, dar și depozitele Casei de Depuneri și Consemnațiuni, ale băncilor și instituțiilor publice și private, plus odoare mănăstirești, opere din colecții de artă publice și private, arhive și colecții ale Academiei Române.

Printre acestea, opere de Grigorescu, Aman, Andreescu, Petrașcu și mulți alții sau colecții de valoare rară, precum Cloșca cu puii de aur.

Printr-o intervenție de ultim moment, George Enescu reușea să trimită și el, într-o lădiță, toate manuscrisele lui de când era copil, când începuse să compună.

Nu întâmplător, Mihail Gr. Romașcanu, care a publicat un prim volum despre Tezaurul de la Moscova, în 1934, sublinia că „adevărata valoare a depozitului făcut în Rusia de CDC reprezenta o cifră mult mai mare”, având caracter inestimabil.

În termeni absoluți, cifra era 7,5 miliarde de lei pentru al doilea transport.

Finalul războiului aducea România în tabăra învingătoare, dar Rusia nu mai era nici aliată, nici imperială. Moscova devenea centrul mondial al comunismului, iar odată cu Revoluția bolșevică, Tezaurul era pus la adăpost de „oligarhia română”, spune istoricul Daniel Citirigă.