Premium
România ar putea avea în curând încă o limbă oficială. Limbajul semnelor ar putea deveni limbă oficială, ceea ce înseamnă ca fiecare autoritate publică să asigure un interpret care să ajute persoanele în nevoie să se facă înţelese. Totul face parte dintr-un proiect de lege, care urmează să fie depus luna viitoare de către deputatul PNL Adriana Săftoiu, informează Mediafax.
30.000 de români cu deficienţe de auz trăiesc în România într-o totală izolare. Fie că este vorba despre accesul la educaţie, muncă sau servicii publice, pentru aceste persoane statul pare să pună bariere invizibile de limbaj. Dacă nu sunt însoţite de un aparţinător la ghişeele instituţiilor publice, de cele mai multe ori, persoanele surde ajung să renunţe la rezolvarea problemelor, pentru că nu reuşesc să se facă înţelese.
”Toate instituţiile ar trebui să se asigure că limbajul mimico-gestual sau limbajul semnelor poate fi folosit. Ceea ce nu înţeleg mulţi este că aceşti oameni nu gândesc în cuvinte, ci în semne. De multe ori, aud argumentul că pot scrie, dar vă spun că pentru ei cuvintele de legătură nu există şi nu dau aceeaşi semnificaţie pe o care o dăm noi limbajului scris. Ceea ce mă întristează este că instituţii ale statului care se ocupă de problematica lor sunt agresive în a respinge o astfel de iniţiativă. Ei spun că există prevederi în anumite legi care le-ar garanta aceste drepturi persoanelor surde. Realitatea arata că modul în care este legiferată problemea nu obligă statul în niciun fel să garanteze aceste drepturi, ci este o opţiune, adică statul poate să asigure sau nu. După mine, dacă aceste drepturi ar fi garantate de statul român, nicio persoană surdă nu s-ar confrunta cu probleme“, a declarat Adriana Săftoiu.
Vezi și: ATENȚIE! Cinci simptome comune care îți arată că ai putea avea un deficit grav de seleniu
Dacă legea va fi votată şi limbajul semnelor va fi recunoscut în ţara noastră, instituţiile statului vor avea la dispoziţie cinci ani pentru ca limbajul mimico-gestual să fie folosit în toate instituţiile statului. Practic, acest lucru va însemna că atunci când o persoană surdă solicită un interpret, orice instituţie să fie capabilă să cheme unul, pe bază de programare, aşa cum se întâmplă deja în statele civilizate ale Europei.
