Premium
Un index al pregătirii sistemului de sănătate pentru pandemie și crize viitoare, care a luat în calcul capacitățile de testare, structura populației și resursele, plasează România pe locuri codașe. Doar Croația și Ungaria se află în urma noastră în baza acestui index.
Pandemia COVID-19 a avut un impact profund asupra sănătății populației globale și asupra sistemelor de sănătate din întreaga lume. Din martie până în decembrie 2020, au fost înregistrate cu 580.000 mai multe decese în întreaga Uniune Europeană comparativ cu media din perioada 2016-2019. Acestea au fost generate de virus, dar și de incapacitatea sistemelor sanitare de a oferi îngrijire adecvată în cazul altor boli.
Fără măsuri care să se uite atent la investiții pe termen lung, cu rezultate concrete, sistemul de sănătate românesc nu va fi pregătit să depășească criza COVID-19 și să răspundă altor amenințări de sănătate care vor veni, arată raportul “Rezultate de sănătate și cheltuieli în Europa Centrală și de Est”, realizat de PricewaterhouseCoopers (PwC), pentru Federația Europeană a Asociațiilor şi Industriei Farmaceutice (EFPIA).
Datele aceluiași raport arată că în țările din Europa Centrală și de Est cheltuielile publice cu sănătatea pe cap de locuitor pot fi de până la 5 ori mai mici decât în UE5, așa cum este și cazul României.
Investiții reduse, speranță de viață redusă
Cu cheltuieli pentru sănătate de 580 de euro pe cap de locuitor, România este pe ultimul loc în UE, conform datelor Eurostat pentru anul 2018, având ratele cele mai mari de mortalitate din cauze prevenibile și tratabile și de mortalitate infantilă.
Lipsa unei viziuni, a unei finanțări adecvate și a unui acces la timp la inovație medicală duce în final la zile de viață pierdute pentru pacienții români. Speranța de viață din România, de 75 de ani, este cu aproximativ 7 ani mai redusă față de media celor mai dezvoltate 5 state europene. La ritmul de recuperare actual al diferenței, îi vor fi necesari României 27 de ani pentru a atinge aceeași medie de speranță de viață cu țările dezvoltate și între 40 și 50 de ani în ritmul actual pentru scăderea mortalității prevenibile.
“Românii sunt nevoiți să aștepte aproape 900 de zile pentru a avea acces la un medicament de ultimă generație. Facilitarea prevenției și îngrijirii precoce, planificarea din timp pentru ca sistemul să fie pregătit să răspundă unor crize viitoare, stimularea cercetării și a investițiilor relevante, valorificarea beneficiilor digitalizării și concentrarea pe oameni și rezultate trebuie să fie prioritare pentru perioada următoare. Reconstruirea încrederii în capacitatea sistemelor sanitare de a asigura asistența medicală este o sarcină esențială pentru toate sistemele de sănătate, pe măsură ce acestea ies din pandemie”, a declarat Dan Zaharescu, Director Executiv ARPIM.
Întârzierile cu privire la accesul la noi tratamente pentru boli cu impact major, printre care cancerul, diabetul, bolile imunologice, infecțioase, se traduc într-o supraviețuire mai redusă pentru pacienții români. De exemplu, pentru pacienții români cu cancer de prostată sau cancer de sân, se înregistrează o supraviețuire mai redusă față de media celor mai dezvoltate 5 state europene (diferențe de 8% și 6%). Datele arată că 40.000 de ani de viață au fost pierduți în 2016 la nivelul României din cauza consecințelor invalidante ale bolilor.
